România – locul 6 în lume la Credință

de Gabriela Vlăsceanu De câte ori, mergând pe stradă, nu am auzit că „poporul român este năpăstuit de…soartă”! Evit, de fiecare dată, să-mi dau cu părerea dacă este adevărat sau […]

de Gabriela Vlăsceanu

De câte ori, mergând pe stradă, nu am auzit că „poporul român este năpăstuit de…soartă”! Evit, de fiecare dată, să-mi dau cu părerea dacă este adevărat sau nu. Întotdeauna îmi amintesc cuvintele preotului când ies din biserică: „Doamne ajută!”. Şi, mai ştiu ceva. În ciuda tuturor greutăţilor peste care trebuie să treacă, românii nu şi-au pierdut credinţa în Dumnezeu. Mai mult, sărăcia le-a întărit credinţa în Tatăl Ceresc. Conform sondajului „The Global Index of Religiosity and Atheism”, noi, românii, ne situăm pe locul şase în topul internaţional al celor mai credincioase popoare din lume. 89% dintre români s-au declarat drept oameni cu credinţă în Dumnezeu. Înaintea noastră se situează locuitorii din Ghana, Nigeria, Armenia, Fiji şi Macedonia. În ţara noastră, la sondajul internaţional, realizat în perioada 26 noiembrie – 5 decembrie 2012, au participat 1.050 de români. „The Global Index of Religiosity and Atheism” a mai scos la iveală că, la nivel internaţional, oamenii săraci sunt mai credincioşi decât aceia care nu sunt nevoiţi să-şi ducă traiul de pe-o zi pe alta. Această concluzie este valabilă şi în cazul românilor.

„Cu Dumnezeu înainte!”

Ce-i drept, săracii sunt auziţi mai des decât bogaţii spunând: „Ce-o vrea Dumnezeu!” sau „Cu Dumnezeu înainte!”. Săracul este preocupat de asigurarea traiului de zi cu zi, având mult mai puţină…înclinaţie spre desfrânare decât bogatul. Şi, realist gândind, săracul nu are nici posibilităţi financiare precum bogatul să trăiască în lux care atrage după sine şi desfrânare. Săracul se gândeşte şi noaptea ce va pune a doua zi pe masă şi cum să-şi drămuiască bănuţii pe care îi are. Bogatul se gândeşte cum să câştige mai mulţi bani, căci cu toţii ştim că „este mult până prinzi gustul banului…”. Săracul îl înţelege şi îl ajută pe cel aflat în aceiaşi situaţie cu el. Trăieşte cu ideea că dacă dă din puţinul pe care îl are, fapta îi va fi răsplătită de Dumnezeu pe măsură. Bogatul „trăieşte” într-o altă lume. În „lumea bogaţilor” unde oamenii nu au nevoie de ajutor şi…milă. Cel avut se consideră „Dumnezeul banilor”. Cel năpăstuit vede în bani „ochiul Necuratului”. Săracul, intrând în contact numai cu oameni simpli precum el, nu uită să-i mulţumească Tatălui Ceresc că nu este într-o situaţie mai rea. Nu uită să spună „Domne fereşte!” când aude despre cineva ca este mai năpăstuit decât el. Căci o vorbă spune: „Doamne fereşte! Putea fi şi mai rău!”. „Oamenii cu bani”, care „colindă” în străinătate, în cluburi de lux, în cazinouri, uită de existenţa lui Dumnezeu. Când cheltuiesc banii nu mai au timp să se gândească la Tatăl Ceresc. Ei cred că pot cumpăra orice, până şi pe Dumnezeu, cu bani. Sunt preocupaţi de distracţie. Pentru mulţi bogaţi „noaptea nu este un sfetşnic bun”, ci un moment de relaxare în care aruncă cu banii în…stânga şi-n dreapta. Banii îi fac pe bogaţi să se creadă „stăpânii lumii”.

„Cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său”

Săracul trăieşte cu ideea că, dacă are o boală la fel de gravă precum avutul, „şansele” de vindecare îi sunt mult mai mici. Bogatul îşi permite cei mai buni medici, cele mai bune spitale şi medicamente. Săracul nu are aceleaşi posibilităţi materiale. Îi rămâne doar credinţa că acolo Sus este iubit de Dumnezeu şi speră că, prin rugăciune, Tatăl Ceresc va face şi pentru el o minune. Bogatul crede că până şi sănătatea şi-o poate…cumpăra. Avuţia atrage după sine uitarea noţiunii de milă, frică de Dumnezeu. Important este să…iasă banul. Şi pe căi neortodoxe: trafic cu droguri, prostituţie, alte afaceri…necurate. Dar, aceste „căi neortodoxe” sunt…cele mai mari păcate Este adevărat: nu există om fără de păcat. Dar, săracul are păcate mai mici decât bogatul. Căci dacă ar avea şi săracul păcate la fel precum bogatul ar avea şi el bani. Nu putem nega că nu există şi bogaţi credincioşi. Împart puţin din…multul pe care îl au. Dar, dacă donează bani pentru construirea unei biserici sau pictarea unei icoane nu înseamnă că „şi-au spălat păcatele”. Credinţa nu se cumpără cu…bani. Totul constă în câştigarea banului pe căi cinstite, trai liniştit alături de familie. Despre câţi oameni bogaţi nu aflăm, zilnic, din ziare că au divorţat de nenumărate ori, înşeală soţiile, îşi părăsesc copiii, au pe lângă afacerile curate şi…afaceri necurate? Săracii nu trebuie să uite că „Dumnezeu are milă de cel nenorocit şi de cel lipsit, ridică din pulbere pe cel sărac, ridică din gunoi pe cel lipsit, ascultă strigătul, gemetele” (Sărăcia-OrthodoxWiki). Bogaţii trebuie să-şi amintească în orice moment că „Cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea. Omul milostiv va fi binecuvîntat, pentrucă dă săracului din pâinea lui. Binecuvântat este cel ce îngrijeşte de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte” (Sărăcia-OrthodoxWiki). Săracul, printre „strigăte şi gemete” va spune: „Of, Dumnezeule unde am greşit să merit o astfel de soartă?”. Oare bogatul îl „întreabă” vreodată pe Tatăl Ceresc: „Doamne, ce fapte bune am făcut să merit atâta avuţie?”.

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.