Mugur, mugur, mugurel…

Sándor Petőfi În orașul ăsta am deschis eu ochii; Salutare, locuri mândre, scumpe mie! Doina doicei mele din copilărie Sună-n tot orașul: doica-mi cântă mie? Glasul ei e-acesta? ori poate […]

Sándor Petőfi

În orașul ăsta am deschis eu ochii;

Salutare, locuri mândre, scumpe mie!

Doina doicei mele din copilărie

Sună-n tot orașul: doica-mi cântă mie?

Glasul ei e-acesta? ori poate mă-nșel:

„Mugur, mugur, mugurel!…”

A plecat, odată, un copil voios,

Azi, bătrân, se-ntoarce tot pe-aceeași cale…

Hei, de-atunci ce mult e… griji, necazuri, boale,

Bucurii puține, și atâta jale!

Cum mai trece vremea…” trist îngână el:

„Mugur, mugur, mugurel!…”

Oare unde sunteți, tovarăși de joc?

D-aș vedea pe unul barem dintre voi!

Să mai stăm de vorbă, veseli amândoi,

Să ne reîntoarcem anii înapoi,

Anii cei de basme, să cânt iar cu el:

„Mugur, mugur, mugurel!…”

Fără de hodină, pasăre pribeagă

Care-și cată cuibul cald de-odinioară

Când se-ntoarce iară mândra primăvară,

Gândul meu colindă, pretutindeni zboară,

Și mă mir eu singur câte-mi spune el:

„Mugur, mugur, mugurel!…”

Sunt copil acuma, iarăși sunt copil!

Pe-o nuia încalec… lumea e a mea!

Sare și nechează murgul meu — nuia,

Merg la jgheab, devale, și îi dau să bea…

Hii, murguț, în lume, zboară rândunel…

„Mugur, mugur, mugurel!…”

Clătinat răsună clopotul din turn,

Calul, călărețul cad de oboseală…

E-n amurg… acasă doica mă ia-n poală…

Ațipesc, și visuri mândre mă înșală;

Doica mă alintă, cântă-ncetinel:

„Mugur, mugur, mugurel!…”

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.