„După dealuri” nu e un film la care să mănânci popcorn!

Cristian Mungiu, câștigătorul Marelui Premiu „Palme d’Or” la Festivalul de Film de la Cannes (2007), pentru filmul „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, al premiului „Cel mai bun regizor […]

Cristian Mungiu, câștigătorul Marelui Premiu „Palme d’Or” la Festivalul de Film de la Cannes (2007), pentru filmul „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, al premiului „Cel mai bun regizor european”, tot pentru filmul „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, premiu oferit de Academia Europeană de Film, 2007 și al Premiului pentru cel mai bun scenariu la Festivalul de Film de la Cannes (2012) pentru filmul „După dealuri”, povestește, duminică, de la 20.20, la Digi24, despre cum a început lucrul la acesta din urmă, ce și-a dorit cu acest film și cum a fost el descifrat în România, de multe ori eronat.

„Mi-aș dori ca biserica să aibă un punct de vedere”

Foto: realitatea.net


„E un film care te ține atent, pentru că ce se întâmplă e foarte grav și e foarte dramatic, nu e un film la care să mănânci popcorn! Rostul filmului sau al filmelor pe care încerc să le fac eu în perioada asta, alocând atât de mult timp din viața mea, e mai mult de atât. Încerc să aleg niște subiecte care ar trebui să fie în dezbatere. Chiar dacă „După dealuri” nu e un film despre religie, el dă posibilitatea celor care îl văd să vorbească despre o mulțime de lucruri corelate cu ce le zice filmul. Mi-aș dori foarte tare ca biserica să aibă un punct de vedere. Mi-aș dori foarte tare ca ultrareligioșii ortodocși din România să nu mai aibă păreri până nu văd filmul, pentru că se fac de râs. E cel mai prost semn de extremism să ai păreri înainte să știi despre ce-ți dai cu părerea. Și foarte tare mi-aș dori ca filmul să ajungă să trezească spectatorilor din România niște întrebări vizavi de lucruri făcute din inerție”, marturiseste Cristi Mungiu.

 „Filmele sunt mult mai așteptate și mai văzute afară decât în țară”

Regizorul a vorbit cu realizatorii emisiunii „Ca-n filme” despre cât de  interesați sunt spectatorii români de filmul autohton și despre tristețea regizorului român de film, care se vede mai apreciat, iubit și premiat afară decât în propria sa țară. „Pentru noi e destul de trist. Lucrăm câțiva ani de zile ca să facem un film și sfârșim prin a avea mult mai mult interes, stimă și respect pentru filmul ăsta în toate locurile unde-l difuzăm, mai puțin în țară. Filmele sunt mult mai așteptate și mai văzute afară decât în țară. Acum, o parte din percepția spectatorilor din țară este, până la un punct, justă. Au fost foarte multe filme proaste, finanțate, făcute și distribuite. Lucrul ăsta se schimbă foarte greu, pentru că dezinteresul publicului din România nu e doar pentru filmele românești, ci pentru filmele europene în general. Oamenii nu vin să vadă altceva, decât lucrurile foarte rapide care nu-i plictisesc și nu le pun mintea la contribuție”. D.F.M.

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.