Povestea Sfântului Nectarie, copilul care îi trimitea scrisori lui Iisus

Sfântul Cuvios Nectarie de la Eghina este foarte iubit de creștinii ortodocși, pentru că ei cred că ajută la vindecarea mai multor boli și chiar a cancerului. El este sărbătorit […]

Sfântul Cuvios Nectarie de la Eghina este foarte iubit de creștinii ortodocși, pentru că ei cred că ajută la vindecarea mai multor boli și chiar a cancerului. El este sărbătorit la data de 9 noiembrie. Despre povestea uimitoare a acestui slujitor al lui Hristos aflați în cele ce urmează.

Sfântul Nectarie s-a născut la 1 octombrie 1846 în Selibria (Tracia), din părinți săraci dar credincioși: Dimos și Maria Kefala. A primit Sfântul Botez și numele de Anastasie, el dovedind de mic o mare milă față de oamenii sărmani și o înclinare pentru studiu.

 De la Hristos, pentru Anastasie…

Racla Sfantului Nectarie de la Manastirea Radu Voda. Foto: Razvan Mateescu

În copilărie, viitorul sfânt Nectarie trimitea scrisori în cer, pentru Iisus Hristos, pe care-l iubea nespus. Într-o iarnă a rămas fără haine groase și fără mâncare. Anastasie  a luat un creion și s-a apucat să scrie: „Hristoase al meu, hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat şi mi-e frig. Din ce-mi dă stăpânul nu-mi ajunge nici de mâncare. N-am reuşit să trimit aproape nimic mamei mele, care este săracă. Ce să mă fac acum? Cum ies eu din iarnă, Doamne? Ajută-mă! Mă închin Ţie!  Robul Tău,  Anastasie”. Scrisoarea a ajuns pe mâna unui vecin de-al lui, om bun la inimă, care vrând să-i facă o bucurie, a pus într-un pachet haine din lână groasă, ceva de mâncare, ciorapi, încălțăminte călduroasă și a semnat: „de la Hristos pentru Anastasie”.

Nu vă puteți închipui de fericire a fost pe chipul băiatului, cât de mult i s-a luminat sufletul când a primit toate acele minunate daruri. Erau de la EL! A mai trecut timpul și, în 1866, când avea 20 de ani, Sfântul Nectarie a plecat în insula Chios, unde a lucrat ca pedagog şi dascăl pentru clasele mici la Şcoala Metocului. La 27 de ani, pe 7 noiembrie 1876, intră în obştea Mănăstirii Nea Moni, prilej cu care este călugărit cu numele de Lazăr, de către mitropolitul Gheorghe de Chios. Un an mai târziu, este hirotonit de acelaşi mitropolit diacon, cu numele Nectarie. În 1885, termină Facultatea de Teologie din Atena, după ce absolvise liceul, cu rezultate deosebite. În acelaşi an, Sfântul Nectarie pleacă în Egipt, unde slujeşte timp de trei ani la Biserica „Sfântul Nicolae“, din Cairo. Câţiva ani mai târziu, în 1889, patriarhul Sofronie l-a hirotonit Mitropolit onorific de Pentapolis. Sfântul Nectarie era frumos la chip și foarte iubit de oameni. A făcut minuni încă din timpul vieții, dar nu intenționat.  Pur și simplu îi plăcea să ajute poporul amărât, chinuit de boli și de sărăcie, era vocația lui de a face bine, fără să aștepte o răsplată în schimb.

 Nectarie a suferit de cancer…

Se spune că îmblânzea şerpii, alunga lăcustele roşii, aducea ploaia în vreme de secetă, vindeca bolnavii. Minunile s-au înmulţit după mutarea sa la Domnul. Există mărturii contemporane despre minunile săvârşite în zilele noastre. Sfântul Nectarie este vindecător al bolnavilor, de unde şi denumirea de „Taumaturgul“. Sfintele sale moaşte se află la Mănăsirea „Sfânta Treime“ din insula Eghina, de unde foarte mulţi credincioşi pleacă vindecaţi sufleteşte şi trupeşte. Sf. Nectarie a trecut la cele veşnice la 8 noiembrie 1920, după ce a îndurat un an şi jumătate chinurile cancerului. A fost înmormântat în mănăstirea sa, „Sfânta Treime“, de către ieromonahul iconar Sava care, mai târziu, a pictat prima icoană a sfântului. După moart, s-a descoperit că din trupul lui izvorau picături de mir, iar Patriarhia Ecumenică din Constantinopol l-a proclamat sfânt al Bisericii în 1961, cu pomenirea pe 9 noiembrie.  Părticele din moaștele Sfântului Nectarie se găsesc și la mănăstirea Radu Vodă din București. Acestea au fost dăruite în 2002 de un arhiereu grec care a vizitat România. Mănăstirea Radu Vodă este aşezat în centrul Capitalei, pe malul Dâmboviţei, în vecinătatea Dealului Patriarhiei, aproape de Biserica Bucur, cea mai veche din oraș. Mănăstirea a fost fondată de voievodul Alexandru al II-lea Mircea (1568-1577) şi doamna sa, Ecaterina. Vodă a ridicat-o cu gândul de a fi Mitropolia Capitalei. După ce a fost distrusă de mai multe ori, a fost rectitorită de patriarhul Justinian Marina, înmormântat aici.

Rugăciune către Sfântul Nectarie

O, preasfinte și întru tot lăudate, mare făcătorule de minuni Nectarie, primește această puțină rugăciune de la noi, nevrednicii robi, căci către tine, ca de la un adevarat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scăpând, și către sfânt chipul icoanei tale privind, cu lacrimi fierbinți ne rugăm tie: Vezi, sfinte, durerile noastre, vezi sărăcia și ticăloșia noastră. Vezi rănile sufletelor și ale trupurilor noastre. Ne rugăm ție, Nectarie Sfinte, sârguiește de ne ajuta cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni, și ne sprijinește pre noi, robii tăi. Ia aminte la suspinele noastre și nu trece cu vederea pre noi, ticăloșii și scârbiții, că știm, sfinte al lui Dumnezeu, că de ai și pătimit grele prigoniri pentru dragostea lui Hristos, dar prin ele ai aflat dar de la Dumnezeu și astăzi luminat viețuiești întru împărăția cea gătită sfinților, fiindcă ne-am încredințat că și dupre mutarea ta din viața aceasta trecătoare, cine a năzuit la ajutorul tău și cu credință ți s-a rugat, nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat pre tine, de minuni făcătorule, și trecutu-l-ai cu vederea? Sau cui, întru dureri fiind, și spre ajutorul tău alergând, nu i-ai ușurat suferința? Minunile și ajutorul tău ne-au făcut și pre noi, ticăloșii și scârbiții, să te chemăm întru ajutor. Auzit-am că trupul tău a rămas neputrezit, pentru a întări întru noi credința în înviere. Auzit-am și că din dragoste pentru norodul credincios, mai apoi L-ai rugat pre Dumnezeu ca binecuvântarea sfintelor tale moaște să se răspândească în toată lumea.

Știm, o, alesule ierarhe, de mulțimea tămăduirilor pre care le-ai săvârșit, nou doctor fără de arginți arătându-te. Nu cunoaștem nici suferință și nici durere, pre care să nu le poți alina. Nu cunoaștem nici o boală căreia tu să nu îi poți aduce tămăduire, dacă tămăduirea este spre mântuirea celor ce se roagă ție. Dar mai mult decât atât, nu numai că ai tămăduit boli despre cari doctorii ziceau că nu pot fi tămăduite, ci și pre mulți bolnavi i-ai ajutat a se întări întru credință și întru răbdare, și să ia plata de la Dumnezeu pentru osteneala lor. Și aceștia, fără să primească tămăduirea trupească, au primit tămăduirea sufletească și i-au mulțumit Domnului că prin ghimpele bolii au fost aduși de la iubirea acestei lumi la iubirea celor sfinte, de la calea cea largă a patimilor la calea cea îngustă a mântuirii. Aceste minuni ale tale, sfinte, ne-au făcut și pre noi a crede ca la orice facere de bine ești gata ajutător și grabnic folositor și sprijin minunat. Drept aceea, suntem încredințați că pre tot cela ce aleargă la tine, cerând cu credință ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta și noi credem că și acum același ești, sfinte, precum atunci când i-ai ajutat pre cei cari au alergat la tine. Slabă este credința noastră, dar fiind scârbiți și păgubiți, la tine alergăm cu credință și cu lacrimi. Îngenunchind, ne rugăm ție, Sfinte Ierarhe Nectarie, să te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce n-a trecut cu vederea rugăciunile tale cele jertfelnice, ci te-a ascultat și te-a întărit și te-a primit întru cereștile locașuri. Către Acela roagă-te, ca să fim și noi ajutați și miluiți pentru rugăciunile tale, și din pagube șsi necazuri izbăviți, ca să lăudam și să binecuvântam și să slăvim întru tot lăudatul și prea puternicul nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

de Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.