Azi am vorbit cu Sfântul Mina

de Gabriela Vlăsceanu  „Bunica mea avea o vorbă. Până la groapă nu ştie omul ce îl aşteaptă. De aceea trebuie să credem în puterea lui Dumnezeu şi să spunem <<Doamne […]

de Gabriela Vlăsceanu 

„Bunica mea avea o vorbă. Până la groapă nu ştie omul ce îl aşteaptă. De aceea trebuie să credem în puterea lui Dumnezeu şi să spunem <<Doamne ajută!>> şi <<Doamne, te rog să mă ai în grijă! >>”. Aceste cuvinte le-am auzit şi eu, astăzi, în timp ce stăteam la Biserica Sf. Mina pentru a mă ruga la moaştele Sf. Mina.

 Scaune pliante de vânzare pentru cei care stau la coadă 

Credincioşii de aici s-au arătat toţi mulţumiţi de modul de organizare, chiar dacă au stat la rând, până a ajunge la moaşte, trei ore şi jumătate sau patru ore. Nu au simţit temperatura mai scăzută de afară. Credinţa a învins frigul. Multe bătrâne, până a ajunge la moaşte, au citit, în tăcere, rugăciuni. Credincioşii s-au împrietenit şi şi-au povestit întâmplări mai vesele sau mai triste din viaţă. Mămicile cu băieţi sau fetiţe în braţe au intrat pentru a se ruga la moaşte, fără a sta la rând. Aşa cum era şi normal nimeni nu a strigat să nu li se dea voie. Din contră, au fost femei care chiar au spus: „Lăsaţi-le să meargă în faţă, căci este tare greu să ţii un copilaş în braţe!”. Credincioşii care au simţit că nu vor putea să stea în picioare atâtea ore au cumpărat, cu 10 lei, de la un vânzător ambulant scăunele pliante. Afacerea merge binișor. Aproape toţi aveau în mâini bucheţele de flori sau busuioc. Din când în când se auzea pe lângă coadă: „Poftiţi la busuioc! Floricele avem. Două bucheţele de busuioc la un leu. Un buchet de floricele la un leu”. Două ţigănci, care se vedea că sunt florărese de „meserie”, discutau că au luat flori pentru credincioşii de la Sf. Mina în valoare de 1.000 de lei.

„Ce picior de sfânt au mai adus aştia, aici, la pupat?”

Doi copii mai răutăcioşi, care treceau pe lângă coadă, au început şi ei să strige: „Vând skatebord-ul…gratis”. Dar, credincioşii s-au făcut că nu le aud cuvintele. Nimeni nu le-a atras atenţia că aşa ceva nu se face într-un asemenea moment. Aşa cum nimeni nu a luat în seamă cuvintele a două domnişoare, genul „Piți”, care au trecut pe lângă biserică spunând: „Ce picior de sfânt au mai adus aştia aici la pupat?”. Mulţi credincioşi îi rugau pe cei din jur să le „ţină rândul”, câteva minute, pentru a cumpăra iconiţe, brăţări sau cărţi de rugăciuni. Pe margine, zeci de măsuţe. Printre vânzători se aflau şi măicuţe sau călugări veniţi de la mănăstiri îndepărtate de Bucureşti, cum ar fi din Vaslui sau Oradea.

Pernuţe brodate de maici, îngeraşi, cărţi de rugăciuni și acadele

Două măicuţe vindeau haine preoţeşti la preţuri ajungând şi până la 270 sau 290 de lei. Un epitaf, lucrat la mănăstire, era vândut cu 2.000 de lei. Icoane cu chipurile sfinţilor, pictate de măicuţe, călugări sau „particulari” erau oferite credincioşilor pentru sume de 3, 5, 10, 15, 17 sau chiar 400 de lei, în funcţie de mărime. Icoanele lucrate în lemn de salcâm, care după cum a spus un „particular” se confecţionează în zece zile, costau 5, 10, 25, 60 sau 100 de lei. „Sporul Casei România” – 10 lei, iar „Sporul Casei la super ofertă” – 3 lei. Tămâie Grecia – 2 lei, Sf. Mir Ierusalim – 4 lei, Smirnă Grecia – 3 lei, candele – 7, 8 sau 18 lei, îngeraşi – 4 sau 10 lei. Părinţii au avut ocazia să le cumpere copiilor un dicţionar ortodox pentru copii „Ce înseamnă numele meu” la preţul de 4 lei. Numeroase cărţi de rugăciuni oferite şi la preţuri de 1 sau 3 lei. Un borcan cu miere de albine de la Mănăstirea „Piatra Sfântă” din Iaşi avea preţuri de 11, 12, 22 sau 24 de lei. O pernuţă brodată de maici, cu o rugăciune pe ea, de la Mănăstirea „Sfintei Cruci” Oradea avea preţul de 30 de lei. Fel de fel de brăţări de la 1 leu până la 10-15 lei. În timp ce stateau la rând sau după ce se rugau la moaşte, credincioşii aveau posibilitatea de a-şi cumpăra mămăliguţă cu brânză şi smântână – 5 lei porţia, covrigi– 6 lei şirul, gogoşi tradiţionale moldoveneşti – 4 lei bucata, plăcintă cu nucă sau brânză – 2 lei bucata, supă instant – 3 lei, hot-dog – 3 lei. Cel mai repede s-a terminat fasolea cu cârnaţi – 7 lei o porţie. Şi sarmalele maramureşene cu mămăliguţă au plăcut credincioşilor. Acestea erau oferite de femei, îmbrăcate în costume tradiţionale, la 5 lei porţia. Şi multe altele…acadele – 4 lei, turtă dulce – 4 lei, apă minerală la jumătate – 2 lei, CD-uri cu slujbe – 18 lei, CD-uri cu colinde – 15 lei. Pentru a se mai încăzi, credincioşii îşi puteau cumpăra ceai mic – 1 leu, ceai mare – 3 lei, cafea – 1 leu.

Inimă ușoară…

În jur, comerțul era în toi! Un vânzător ambulant oferea patru lumânări la 1 leu, însă credincioşii au preferat să cumpere din biserică. Mai vindea și batiste: două la 1 leu. O femeie mai în vârstă trecea pe lângă rând spunând: „Vine iarna! Am veste tricotate la 30 de lei bucata”. O bătrână şi un bărbat, orbi și un altul fără un picior cereau credincioşilor ceva de pomană. Unii le mai dădeau câte un bănuţ. Cei care nu aveau ziceau doar atât: „Doamne fereşte să ajungi astfel!”. Aşa cum câţiva credincioşi s-au uitat cu compasiune după o tânără care împingea un cărucior cu rotile în care era aşezată o femeie. Femeia avea pe genunchi un bucheţel de flori trecut pe la moaştele Sf. Mina. În timp ce se apropiau de moaşte, oamenii nu mai vorbeau. Aşteptau tăcuţi să treacă lucrurile aduse de acasă sau cumpărate de acolo pe lângă icoana Sf. Mina şi pe lângă moaştele sfântului. Se auzea: „Dumnezeule şi Sf. Mina daţi-ne sănătate, putere şi aveţi grijă de noi!”, după care se închinau şi aprindeau lumânări. Unui copilaş s-a aşezat în faţa unui preot și i-a spus: „Sărut mâna, părinte!”. Preotul i-a răspuns: „Dumnezeu să te binecuvânteze şi să te aibă în pază!”. Mi-a venit și mie rândul la icoane. M-am închinat. Am vorbit cu Sfântul Mina, l-am rugat să mă apere de dușmani și de cei care-mi vor răul. Să-mi dea sănătate și putere să scriu. M-am rugat pentru cei pe care-i iubesc…Și parcă am simțit cum Sfântul Mina mi-a pus o mână pe umăr. Dar nu era el, ci prietena mea, cea care a fost cu mine la această sfântă sărbătoare. Când am plecat acasă, inima mea era ușoară…

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.