Cine face timpul să treacă?

de Gabriela Vlăsceanu De câţiva ani buni nu-mi mai sărbătoresc ziua de naştere. Nu pentru că aş simţi că îmbătrânesc. Mulţi ar spune că sunt cam ciudată, dar, pur şi […]

de Gabriela Vlăsceanu

De câţiva ani buni nu-mi mai sărbătoresc ziua de naştere. Nu pentru că aş simţi că îmbătrânesc. Mulţi ar spune că sunt cam ciudată, dar, pur şi simplu, vreau să fie o zi ca oricare alta. O nouă zi obişnuită din viaţa mea. Din păcate, observ într-un alt fel că a mai trecut o nouă zi, o nouă lună, un nou an din viaţa mea. Mă uit în jur. Bebeluşii care parcă ieri erau în burtica mămicilor acum îmi zâmbesc şi întind mânuţele să-i iau în braţe. Copiii care parcă ieri erau la grădiniţă acum îmi povestesc ce literă au mai scris, cu stiloul, în caieţele. Doamnele care parcă ieri îmi spuneau, cu lacrimi amare în ochi, că nu pot aduce pe lume copii acum îi plimbă, fericite, în braţe, pe stradă.

Pereţii proaspăt vopsiţi care ieri erau albi acum sunt gălbui. Prietenele cu care parcă ieri jucam şotronul în faţa blocului acum îmi povestesc despre soţii şi copiii lor, despre treburile casnice…Maşina de spălat care ieri era nouă acum a început să „obosească”. Cântecul pe care ieri îl fredonam la infinit acum l-am înlocuit cu altul, căci nu mai este de „top”. Un alt cântec i-a luat locul. Oamenii parcă ieri se luptau cu mormanele de zăpadă şi acum vorbim, din nou, despre iarnă şi lopata de zăpadă. Parcă ieri îmi „ascundeam” în dulap hainele groase şi le înlocuiam cu cele subţiri. Şi acum am pus la naftalină hainele subţiri şi le-am scos de la „hibernat” pe cele groase.

Parcă ieri mă jucam cu prietenele pe stradă şi acum mă uit la copiii de pe stradă cum se joacă. Parcă ieri fratele meu era bebeluş şi acum este un adevărat bărbat. Parcă ieri mă alergam cu fratele meu prin parcul de lângă casă şi acum suntem fiecare la propria casă. Parcă ieri eu şi fratele trebuia să dormim în după-amiaza zilei de 31 decembrie pentru a nu ne fura somnul în noaptea de Revelion. Acum rezistăm fără să mai dormim. Doar suntem…mari. Parcă ieri credeam în Moş Crăciun, îl aşteptam peste noapte să apară cu sania şi acum doar în suflet mai există Moş Crăciun. Parcă ieri credeam că primul bărbat de care mă voi îndrăgosti va rămâne alături de mine toată viaţa şi acum observ că…iubirea nu „stă” chiar aşa. Parcă ieri stăteam de vorbă cu un…om şi acum privesc cum este dus la groapă. Parcă ieri îmi făceam codiţe şi îmi puneam bentiţa de elevă şi acum primesc lecţii de la viaţă. Parcă ieri credeam că viaţa înseamnă doar copilăria fără griji şi acum am multe griji. „Parcă ieri” şi „acum” fac timpul să treacă?

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.