Ce fac astazi finii lui Ceaușescu și Antonescu?

Au trăit pe aceleaşi meleaguri şi au avut destine asemănătoare, deşi la o distanță de mai bine de 40 de ani. Două persoane născute în comuna Vlăsâneşti, județul Botoșani, au […]

Au trăit pe aceleaşi meleaguri şi au avut destine asemănătoare, deşi la o distanță de mai bine de 40 de ani. Două persoane născute în comuna Vlăsâneşti, județul Botoșani, au fost botezați de doi şefi de stat, care, la rândul lor, au avut destine asemănătoare: au fost condamnate la moarte în acelaşi mod. Cei doi nu au avut nici un privilegiu de pe urma înrudirii cu şefii de stat, ci, din contra, au rămas la fel de săraci ca şi înainte.

Nicu LEBĂDĂ avea, în anul 2007, 64 de ani şi trăia singur, în câmp, la o stână, la 10 kilometri de comuna Vlăsâneşti. Nimeni nu l-a cunoscut, însă, după adevăratul sau nume. Chiar şi cei care nu îi cunosc povestea tot aşa îl știu: „Mareşalul”.

„Maresalul” Nicu Lebădă, botezat de Mareșalul I. Antonescu. Foto: Gina Poenaru

-Cum vi se spune în sat?

-„Mareşalul”…

-De ce?

-Pentru că sunt botezat de Mareşalul Antonescu!- spunea bătrânul cioban în anul 2007.

„Mareşalul” s-a născut în 1943 într-o familie extrem de săracă. Tatăl său i-a scris Mareşalulul Ion Antonescu, iar acesta a acceptat să îl increştineze pe ultimul fiu al lui Triţă. Trimişii naşului au fost un colonel şi doi ofiţeri ai armatei, care au adus familiei o sumă de bani pentru a-şi cumpăra o vacă.

„Tatăl meu a făcut cerere, s-a aprobat şi a venit delegaţia lui şi…i-a dat nişte bani. A fost atunci, ca eram copii mulţi, 10 copii şi eu eram ultimul …” spunea finul Mareşalului Antonescu.

Pe vremea industrializării, „Maresalul” s-a dus în ţară, la muncă şi a trăit bine. Dupa revoluţie, însă, a fost disponibilizat, apoi pensionat, abandonat de soţie şi de cei trei copii care trăiesc pe alte meleaguri, în Kuweit, Grecia şi Spania. Tot el spunea că, chiar dacă au bani, copiii nu l-au ajutat deloc. Au cumpărat casa, dărăpănată şi murdară, pentru a nu o pierde, însă tot pe numele lor. Şi asta pentru că „Mareşalul” nu și-a găsit niciun rost în viaţă. Finul lui Antonescu a fost cioban la o stână. La fel de sărac ca şi înainte.

„Da, am auzit…e botezat de Mareşalul care a fost atuncea, pe timpul…în 40, 40 şi ceva… a trimis pe cineva… A avut soţie, a murit, are copii, fata e prin Kuweit, e căsătorită acolo şi a luat casa pe numele lor, e cu nume străin, a zis că dacă o ia pe numele lui, poate o vinde şi pe asta! Dar nu prea stă el acasă. Nu are lumina, nu are curent electric aici. E sărac, sărac, e un om necăjit, vai de capul lui! Lucrează pe la o stână, nu ştiu pe unde, am auzit…Nu prea vine pe acasă, foarte rar o dată pe lună, când ia pensia, şi mai bea două zile, şi pe urmă nu-l mai vedem ! Nu a avut nici un folos, aşa îl ştiu toţi, nu-l ştiu de Nicu …cum îi spune…Lebădă, toată lumea îi spune Mareşalul.

„Cine stă aici? Mareşalul!”

Aşa i-a rămas lui numele, că dacă l-a botezat Mareşalul de acolo…” a concluzionat Elena Honciuc, vecina Mareşalului. Soţul acesteia spunea că îl cunoaşte pe Nicu Lebădă de mic: ” eu îl cunosc de mic, de atunci când …a venit şi l-a botezat de la armată, că doar nu a venit mareşalul aici, a trimis pe cineva! Dar ce folos sa aibă? I-a mers numele…poate i-a dat atunci ceva …”.

După 40 de ani, povestea s-a repetat. De această dată în familia AIENĂCHIOAIE. Pentru că a venit pe lume tocmai când stimularea natalităţii era o prioritate naţională, fiind al şaselea copil al familiei, Vasilica a fost botezată de preşedintele de atunci, Nicolae Ceauşescu. I-au ajutat vecinii, care au trimis o scrisoare la partid. Delegată pentru îndeplinirea acestui oficiu a fost tovarăşa Lucia Huţanu de la PCR, care a dăruit familiei 3.000 de lei din partea „naşului”. În 2007 i-am făcut o vizită. Era elevă în clasa a XII-a, la Liceul din Săveni. Vasilica ştia foarte clar că a fost botezată de …Nicolae Ceauşescu!

-De unde ştii asta?

-De la părinţii mei, când eram mai mică, mi-au spus.

-De ce au ales să te boteze pe tine?

-Păi, cineva, un vecin, unde am stat înainte, i-a trimis o scrisoare spunând că suntem mai mulţi copii, întrebând dacă poate să boteze. Ştiu că a trimis un om de-al lui, mâna dreaptă, şi aşa a fost….După un an după ce s-a întâmplat tragedia, (nr. executarea soţilor Ceauşescu) mi-am ales alt naş. Se spune că naşul de botez e părintele spiritual al copilului şi… Da, aş fi vrut să îl cunosc, să îi vorbesc, aşa…nu s-a întâmplat, nu s-a putut !”

La fel ca şi „Mareşalul”, nici Vasilica, nu a avut ocazia de a-şi cunoaste personal naşul. Şi nici destinul său nu a fost schimbat.

„Colegii au aflat în clasa a opta că sunt botezată de Nicolae Ceauşescu dar nu mi-a folosit asta… atât, au ştiut şi…Spuneau şi profesorii „uite, dacă era naşul tău, poate îţi era mai bine” ..dar nu s-a schimbat nimic !” spunea Vasilica Aienăchioaie.

Vasilica își dorea să fie studentă, dar cu bursă, pentru că nu îşi permite aaltfel. După ea au mai venit doi frăţiori, iar familia sa se luptă pentru supravieţuire şi pentru a hrăni zilnic cele 10 guri.

Mulțumiri Ginei Poenaru – corespondent Radio Romania Actualitati ptr. judetul Botosani, autoarea articolului.

(Acest subiect, inclusiv fotografiile, sunt făcute în 2007. Nu stim dacă „Mareșalul” mai trăiește.)

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.