Dumnezeu e liber de Crăciun

„Sunt unele lucruri pe care nu trebuie să le știe o mamă”, mi-a spus băiețelul meu, Andrei. „De exemplu, tu, toată ziua ești cu ochii în calculator și scrii milioane […]

„Sunt unele lucruri pe care nu trebuie să le știe o mamă”, mi-a spus băiețelul meu, Andrei.

„De exemplu, tu, toată ziua ești cu ochii în calculator și scrii milioane de litere, așa că uiți anumite chestii. Tu habar n-ai ce face Dumnezeu acum, dar eu știu, pentru că sunt copil. Copiii știu multe, dar oamenii mari nu-i ascultă. Parcă sunt surzi. Dumnezeu se pregătește de Crăciun. E liber, nu face nicio muncă! Liber, liber!” 

Se îmbracă frumooooos, într-un halat cum are tata, dar din nori. Și se așează pe canapeaua lui din cer. El nu se uită, ca noi, la televizor, doar se odihnește. Și, dintr-odată, îl sună Moș Crăciun, la telefon. (când sună, cântă Jingle Bells).

-Alo, bună seara, domnule Dumnezeu!

-Bună seara!

Și moș Crăciun îl roagă respectuos să-i împrumute câțiva îngerași, că nu mai poate să ducă toate cadourile, îi este foarte greu, e bătrân, îl dor oasele, și-a făcut masaj cu alifie din aia care miroase urât, dar nu e bună, a dat banii pe ea degeaba.

Dumnezeu îl întreabă:

-Câți îngerași vrei?

-Păi vreo 200, dar să nu se certe între ei și să nu se bată! Te rog! Că mi-ai mai dat într-o iarnă niște îngeri tare obraznici, s-au tras de aripioare, au aruncat cu jucării unul în celălalt, au făcut scandal…

-Și-a băgat necuratul coada…

-Da, așa este.

Dumnezeu a scos un clopoțel și a chemat îngerașii.

Apoi au plecat.

Să mai știți că Dumnezeu privește în jos, ca să vadă dacă nu cumva oamenii mari îi mint pe copii, așa cum au făcut ăia de la site-ul lui Ben Ten.

Eu l-am rugat pe Dumnezeu ceva, i-am zis așa:

„Dumnezeu, te rog să mă ajuți să le distrug site-ul ălora care m-au mințit că Ben Ten e joc și eu nu pot să-l deschid! De ce mint ei un copil? O să le blochez site-ul, iar tu o să mă ajuți.”

Toată lumea e fericită acum. Moș Crăciun e pe drum, duce toate cadourile copiilor, chiar și celor săraci care stau în cartoane, la calea ferată, unde am fost cu mama.

Dumnezeu doarme cu un pom de iarnă la cap, are și beculețe ca ale mele, și din cer ninge frumos.

Text dictat de Andrei Cristian Mateescu

(și scris de mă-sa, of course!)

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.