Poveşti stranii din cimitirul „Dumbrava”

Cimitirul „Dumbrava” din Buzău adăposteşte câteva monumente funerare de o rară frumuseţe, realizate de sculptori celebri, cum ar fi Constantin Brâncuși sau Carl Stork. Una dintre aceste sculpturi este atât […]

Mormantul mamei careia i-au murit toti copiii de Craciun.

Cimitirul „Dumbrava” din Buzău adăposteşte câteva monumente funerare de o rară frumuseţe, realizate de sculptori celebri, cum ar fi Constantin Brâncuși sau Carl Stork. Una dintre aceste sculpturi este atât de expresivă, încât pare vie. Păcat de ea, însă! Cineva, nu se știe cine, a pictat-o cu vopsea dându-i un aspect de kitsch.

A plâns până și-a dat duhul

Lucrarea înfăţişează o mamă în mărime naturală, care-şi strânge la piept cu disperare mută cei şase copilaşi. O bătrână care îngrijeşte mormintele din apropiere îşi aminteşte că s-a vorbit multă vreme de această femeie fără noroc, care a trăit la începutul secolului trecut. Variantele sunt nenumărate şi diferite de la om la om. Unii spun că toţi copilaşii, împreună cu mama lor, ar fi murit otrăviţi cu ciuperci. Alţii au auzit că au avut un accident grav. Dar cea mai vehiculată poveste ne-o povesteşte bătrânica: „Femeia era blestemată, maică! Îi murea câte un copil în fiecare an. Înainte de nenorocire ea avea mereu un coşmar. Parcă o anunţa cineva! Se repeta și se repeta. Unul dintre prunci făcea febră mare şi-şi dădea duhul, fără ca vreun doctor să poată face ceva. Asta i s-a întâmplat timp de şase ani la rând, în Ajunul Crăciunului, vai de zilişoarele ei!” Se zice că, după ce i-a îngropat pe toţi şase şi a rămas singură, a cam luat-o razna. Nebună, şi cu inima ruptă de durere, femeia simţea că nu mai are nici un rost pe lume. La scurt timp, biata nefericită a murit în somn. Oamenii vorbeau că atunci când a fost găsită, faţa ei şi perna erau ude de lacrimi. A plâns până și-a dat duhul! A fost îngropată în acelaşi mormânt, alături de cei şase copii ai ei. După o vreme, rudele femeii au comandat monumentul funerar care să amintească tuturor de această poveste tristă. Peste câteva decenii locul de veci a fost vândut. Noii proprietari au încercat să demoleze ansamblul sculptural. Însă, după primele lovituri de târnăcop date în trupurile de piatră, muncitorii au renunţat. Oamenii din zonă spun că lucrătorilor li s-a făcut milă şi n-au mai putut continua. Statuia a rămas în picioare şi azi.

Bolovanul domnului Oroveanu

Sub acest bolovan zace domnul Oroveanu.

Tot în această lume a umbrelor se găseşte şi mormântul unui personaj bizar. Titus Oroveanu a murit în anul 1932. Fusese medic şi ateu convins. El ar fi avut o premoniţie referitoare la data propriei morţi şi i-a rugat pe cei apropiaţi, prin testament, să nu-i pună cruce pe momânt, ci doar o stâncă mare. Când omul s-a stins din viaţă, rudele i-au îndeplinit dorinţa. Au făcut rost de un bolovan şi l-au aşezat peste fostul domn Oroveanu, în loc de cruce. Azi, la acest ciudat loc de veci nu vine nimeni niciodată. Doar femeia care îngrijeşte mormintele îi mai aprinde câte o lumânare, de sărbători. Deşi lucrează prin cimitir de mai bine de 40 de ani, ea recunoaşte că se mai sperie câteodată, pentru că în jurul acestui mormânt se petrec lucruri stranii. Acum câţiva ani, într-o seară de toamnă, de la geamurile blocului din vecinătate s-a putut observa o pâclă groasă de fum negru cum învăluie bolovanul de pe mormântul doctorului Oroveanu. Martorii oculari au crezut că e vorba de nişte cauciucuri care ard. Când au încercat să vadă despre ce e vorba şi-au dat seama că nu era nici o roată care fumegă. Zile la rând, piatra funerară a fost acoperită de această pâclă groasă de smog, fără ca să se descopere urmele vreunui incendiu. Nimeni n-a ştiut să spună ce se întâmplă.

Rugăciunea lui Brâncuși

Aici a fost „Rugăciunea” lui Brâncuși.

Și alte întâmplări nefericite au avut loc în cimitirul „Dumbrava” din Buzău. În urmă cu mai mulți ani (2005) a fost furată „Rugăciunea” lui Brâncuşi, o copie fidelă în bronz a aceleiaşi statui. Conform autorităţilor locale ea valora peste 10.000 de euro. La începutul anilor ‘90 ea a mai fost furată, dar poliţiştii au reuşit să o recupereze şi s-o repună pe soclu. „Rugăciunea” a intrat încă din 1958 în fondul Muzeului Naţional de Artă, în „Dumbrava” fiind instalată copia de piatră artificială, înlocuită, în 1974, cu o alta de bronz. Din păcate, sculptura încă nu au fost găsit nici până în ziua de azi. În orice caz, vizitatorul mai poate admira acum, până la recuperarea statuii, cele două socluri în piatră de Măgura, care poartă semnătura originală a lui Brâncuşi. Suficientă dovadă că oraşul acesta vechi a dat ţării nu numai un trecut de solidă permanenţă istorică, ci şi monumente culturale de valoare universală.

Răzvan Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.