2.271

S-a îmbătat Bucureștiul…La mulți ani!

Anul acesta, fiecare a petrecut în felul lui după criteriul popular „câte bordeie, cam tot atâtea obiceie”. Pentru ca nimeni să nu se simtă singur, Primăriile Capitalei au organizat mult […]

Anul acesta, fiecare a petrecut în felul lui după criteriul popular „câte bordeie, cam tot atâtea obiceie”. Pentru ca nimeni să nu se simtă singur, Primăriile Capitalei au organizat mult trâmbiţatele paranghelii de Revelion, care pe unde au putut: în Piața Constituției, pe la Sebastian, în parcuri și parcări amenajate. Incidentele n-au lipsit nici de data asta. Medicii de la urgenţă au cârpit ceva oameni bătuţi sau victime ale petardelor, bombiţelor şi tiribombiţelor. A fost „dixtrație”, nu glumă!

Dimineaţa, pe 1 ianuarie, străzile arătau ca naiba: sticle goale de şampanie, pempărşi plini, cutii de bere, hârtii, bocanci desperecheaţi, căciuliţe, fulare, sarmale terciuite, batiste, picături de sânge de la încăierări, bombe neexplodate şi seringi de unică folosinţă, din alea mici.

Nebunia a început pe înserat. Bucureștiul meu drăgălaș și-a aprins toate luminițele, pe care primăriile au dat o groază de bani, și-a pudrat nasul cu nițică ceață, s-a parfumat cu brad ars și era gata de dans. Mase compacte de tineri, copii sau bătrâni, se îndreptau și ei, cutezători, spre Piaţeta Ateneului unde era amplasată o scenă. Agitaţie mare, veselie. Trupe autohtone, dans, ţopăială, urlete, muzici, lumini, artificii şi bombe care pocneau obsedant la intervale dese. Aproape toţi cei prezenţi ţineau câte o sticlă de şampanie în mâini, de votcă sau vin, aşteptând momentul trecerii dintre ani. Nişte flăcăi plini de alcool s-au gândit vreo 2 minute apoi au introdus, la nimereală, o bombardea într-o glugă de palton. Bombița a pocnit, iar femeia care a căzut victimă derbedeilor era gata să moară: a căscat gura, a dus mâna la piept şi a rămas pentru câteva clipe surdă şi mută. Iniţiatorii sinistrei glume au zbughit-o, firește, cu gândul să se joace și în altă parte. Cine să-i mai prindă? Bucureștiul a luat-o, deja, pe ulei…

La intersecția Sebastian, puhoi de lume! Cântă Monica Anghel. Ieeeee! Puştanii din toate cartierele apropiate au venit cu băutura ascunsă în buzunarele largi. Unii, încinși de dans și de alcool, s-au dezbrăcat în tricouri, iar gagicuţele sexoase zâmbeau sfioase mângâindu-și decolteurile adânci până la buric.

Bucurie, de parcă ar fi câștigat cu toții la LOTO premiul ăl mare! Bunici, tătici cu bebeluși în cârcă, mame îngrijorate țipând după dracii de copii care aruncă în mulțime cu bombițe, mere și sticle goale de suc. Într-o margine, câțiva oameni ai străzii ţopăie, sărmanii, de frig, fericiţi că au spectacol gratuit. Trag tare din „şampaniile lor”, poșircă ieftină primită de pomană ori cumpărată de la vreo crâșmă modestă.

Începe să bată vântul. Ajungem în Piața Constituției. Bombele pocnesc. „Bună seara și la mulți aaaaaaaaaaaaaaaaaaaani, 2013!” Strigă un artist de pe scenă. Mulțimea îi răspunde printr-ul urlet animalic: Ahhhhhhhhhhhhhhaaaaaaaaauuuuuuuuuuughhhhhrrrr!”, sau cam așa ceva.

Cei care au băut prea multă bere se ușurează pe la garduri sau pe stâlpi. La „Ecotoalete” e coadă. Niște flăcăi tip Emo își vâră limbile pe gâtul iubitelor, în semn de adânc respect şi admiraţie nețărmurită. Câţiva chiuie, trei dansează cancan, se mai și lovesc, dar…e Revelion, nu se pune. Doi băieţandri se iau la şuturi din cauza unei gagici bete, cu un uşor strabism, care nu vrea să meargă cu ei în club. Supărată, fata începe să-i pocnească la mecle cu poşeta. Din ea sar brichete, calendare mici, un pachet de Viceroy pe jumătate gol, un ruj şi un pix cu ASIROM. Puştanii urlă. În cele din urmă se împacă, se pupă şi toţi trei se urnesc în altă parte, să bea ceva bun.

Se apropie miezul nopții. Mulţimea urlă în extaz: patru, trei, doi, unu, zeroooo! Aaaaaaaaaaaaaaaa! Am intrat în 2013. Vinul spumos țâșnește din toate părțile, petrecăreții sunt uzi fleașcă, pe păr și haine, iar afară e din ce în ce mai frig. „La mulţi ani, bă, cretinilor!”, zbiară cineva care nu se vede. Îi răspunde altcineva, dar nu o să scriu ce…Ghiciți voi!

Șampania e linsă până la ultima picătură. E bună! Artificiile pictează cerul şi feţele oamenilor. Lumea se pupă, se felicită, aurolacii aruncă pungile preţioase în aer, ca pe nişte căciuli. Toți sunt convinși că anul ăsta va fi mai bun decât cel care tocmai a plecat. Dar speranța asta va ține doar câteva ore…

Când s-a crăpat de ziuă, Bucureștiul avea ochii roșii, buza spartă, fâșul noroit și ud de la șampanie, era beat-mangă și plin de mizerie. Luminițele lui superbe și scumpe apuneau una câte una, ca o pedeapsă. Orașul stătea sprijinit, cât era el de mare și de lat, de Hotel Intercontinental. Sughița și aștepta să vină gunoierii ca să-l curețe! Bău și ultima picătură dintr-o sticlă dubioasă și adormi horcăind…

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.