România, în zodia depresiei

Depresia reprezintă în prezent una dintre cele mai frecvente afecţiuni psihice din lume, dar şi în România. Statisticile arată că aceasta maladie este pe punctual de a surclasa bolile cardiovasculare […]

Depresia reprezintă în prezent una dintre cele mai frecvente afecţiuni psihice din lume, dar şi în România. Statisticile arată că aceasta maladie este pe punctual de a surclasa bolile cardiovasculare sau cancerul. Specialiștii spun că în anul 2020 depresia va deveni principala suferință a oamenilor.

Dezechilibrul biochimic şi tristeţea

La noi în ţară sunt înregistraţi peste două milioane de pacienţi depresivi. În afară de aceştia mai există mulţi care nu ştiu că sunt bolnavi şi duc suferinţa pe picioare ani de zile, fără niciun tratament. Deci numărul real al lor este mult mai mare…Unii devin alcoolici și le mai rămân prea puține șanse de vindecare. Pentru sprijinirea lor s-a înfiinţat Centrul de Diagnostic şi Tratament al Depresiei, care funcţionează în cadrul Spitalului Militar Central din Bucureşti. Depresia este o problemă psihiatrică serioasă, cu implicaţii majore asupra minţii pacientului. Cauzele depresiei se manifestă sub forma unei vulnerabilităţi genetice care determină persoana respectivă să sufere, la un moment dat în viaţă, un episod depresiv. Această vulnerabilitate pricinuieşte apariţia unui dezechilibru biochimic la nivelul sinapsei, care are ca efect tristeţea. Sunt persoane care au trăit evenimente nefericite (un deces în familie, eşecuri profesionale sau sentimentale), la care nu apare un episod depresiv. Boala are de obicei o evoluţie în episoade, care pot dura între şase luni şi un an şi jumătate. În mod spontan, există şi remisiuni.

Depresia are nevoie de un tratament de specialitate adecvat. Dacă pacientul nu este ajutat la timp, boala lui se va croniciza.

Depresia este o boală a întregului corp. Ea afectează trupul, sistemul nervos, dispoziţia, gândurile şi comportamentul, ritmul în care cineva doarme sau mănâncă. Depresivii sunt retraşi şi se ascund de societate. Ei pierd interesul în lucrurile din jurul lor şi devin incapabili de a experimenta plăcerea. Sunt veşnic obosiţi, au tulburări de somn, schimbări în apetit, dureri de cap, de spate, probleme digestive, nelinişte, iritabilitate, anxietate. Pentru ei totul e sterp, fără valoare şi timpul pare să treacă foarte încet. Sunt extrem de trişti şi chiar disperaţi, mulţi dintre ei gândindu-se ceas de ceas la moarte. Mijloacele de prevenire nu sunt întotdeauna eficiente. Toate măsurile de igienă mentală, concretizate prin reducerea stresului, reducerea impactului evenimentelor negative din viaţa individului, sunt acţiuni care diminuează riscul apariţiei unui episod depresiv. Referitor la acest aspect de prevenire, există un mit, conform căruia depresia este o problemă de voinţă a individului.

E nevoie de tratament!

În general, oamenii care au în familie sau în anturajul lor o persoană depresivă au o atitudine uşor rece faţă de aceasta. Toți îi reproşează adesea că nu face destule eforturi ca să-şi depaşească starea şi că nu are voinţă. „Ești, tânără, frumoasă, pune mâna și fă-ți o familie, luptă, dă-o încolo de tristețe, viața e frumoasă, o să fie bine!, etc…Vorbele, chiar dacă vin din suflet, nu pot ține locul unui ajutor de specialitate adecvat! Depresia prin ea însăşi determină o reducere a disponibilului de voinţă şi atunci pacientul nu are cum să se mobilizeze. Sub presiunea celor din jur, individul face eforturi supraomeneşti să-şi învingă inhibiţiile, apatia, dar reuşeşte să se afunde şi mai mult în starea de rău. Sintagma „totul ţine de tine şi de voinţa ta” nu este valabilă în cazul depresiei. E nevoie urgentă de tratament.

„O să-mi pun ştreangu’ de gât!”

Specialiștii sunt de părere că oamenii cu vârsta cuprinsă între 25-35 de ani, dar şi cei între 50-70 de ani, sunt mai predispuşi la depresie. Se pare că în aceste perioade vulnerabilitatea este mai mare. Această slăbiciune pe care o are depresivul îl va însoţi toată viaţa, pentru că aşa s-a născut el. Depinde de conjunctură, de factorii de risc şi de evenimentele negative care duc la manifestarea acestei vulnerabilităţi. Unii dintre ei nici măcar nu ştiu ce înseamnă această boală. Ştiu doar că viaţa nu mai înseamnă nimic şi că nu mai au pentru ce trăi. Se refugiază în alcool, se îndepărtează de societate şi de normalitate. De cele mai multe ori îi amenință pe cei din anturajul lor că se vor sinucide. „O să-mi pun ștreangul de gât!” Nu sunt crezuți, toată lumea speră că e o glumă sinistră. Din păcate, la un moment dat, chiar o și fac…

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.