Urmașa babei Dochia, vrăjitoarea Primăverii

Baba Dochia simbolizează unul dintre cele mai importante mituri românești legate de apropierea Primăverii. În popor circulă multe variante ale acestei povești. A fost odată ca niciodată… Criticul literar George […]

Baba Dochia simbolizează unul dintre cele mai importante mituri românești legate de apropierea Primăverii. În popor circulă multe variante ale acestei povești.

A fost odată ca niciodată…

Criticul literar George Călinescu consideră că legenda Dochiei este rezultatul unei „întregi experiențe de viață a poporului român”. Se spune că Dochia ar fi fost fiica regelui dac Decebal. De ea s-a îndrăgostit Traian, cuceritorul Daciei, care a vrut s-o răpească. Urmărită fiind de trupele acestuia, fata s-a refugiat pe muntele Ceahlău, împreună cu oile ei. Acolo, a fost ajutată de Maica Domnului care a transformat-o în stană de piatră. Însă cea mai răspândită poveste despre Dochia este aceasta: o babă, care se pricepea la descântece și farmece de dragoste, avea un fiu, pe nume Dragobete, care se căsătorise cu o fată din sat, fără s-o întrebe pe mumă-sa. Aceasta s-a supărat. Pentru a-și batjocori nora, într-o zi friguroasă de iarnă, bătrâna i-a dat un ghem de lână neagră și a trimis-o la râu, să-l spele, spunându-i să nu se întoarcă până când ața nu se va face albă. Fata a încercat să spele lâna, plângând. Degetele ei sângerau, dar culoarea rămânea tot neagră. Tocmai atunci, a trecut pe acolo Iisus, căruia i s-a făcut milă de ea. I-a a dat acesteia o floare roșie, spunându-i: „Femeie, dragă! Pune-o în apă, și spală, apoi, lâna cu ea!”

Baba a lepădat 12 cojoace de pe ea

Tânăra nevastă i-a mulțumit, dar nu l-a recunoscut pe Mântuitor, a crezut că e Mărțișor, vestitorul primăverii. A pus floarea în apă, a spălat lâna și a văzut cu ochii ei minunea: lâna s-a albit. Fericită, a plecat cântând către casă. După această întâmplare, baba Dochia a pornit împreună cu turma ei de oi spre munte, fiind convinsă că primăvara venise deja. Pentru că afara se făcuse mai cald, baba a început să-și tot scoată cele 12 cojoace de pe ea. La un moment dat, a rămas fără nici unul, doar în cămașă. Vremea s-a schimbat dintr-odată. Pe cât de frumos fusese la începutul zilei, pe atât de urât se făcuse la sfârșitul ei. Ningea, bătea vântul cu furie și totul începuse să înghețe. Așa a înghețat baba Dochia împreună cu oile ei, transformându-se ulterior, conform legendei, în stană de piatră. Rocile se pot vedea și azi pe muntele Ceahlău.

Când s-a născut ea, toată casa mirosea a zambile

De atunci s-au scurs ani si ani, primavara e venit si-a plecat de sute de ori. Copiii babei Dochia, care or fi fost ei, s-au răspândit cu toții prin lume, ca și legenda, în mai multe variante. Unii dintre ei mai trăiesc, poate și astăzi. Irina-Primavera spune că și ea este unul dintre urmașii babei Dochia. Pe bunica ei a chemat-o la fel. De la ea, tânăra a aflat legenda babei rele, cea care și-a lăpădat cojoacele. Tot bunica a învățat-o descântece vechi, cu flori, pentru dragoste, „farmece de iubire”, care cică se fac numai primăvara, de 1 Martie. Doar atunci „puterile sunt depline”.

„M-am născut pe data de 1 martie, povestește Irina-Primavera. Bunica Dochia m-a luat prima în brațe. Mi-a spus că în momentul acela toată casa a început să miroasă a zambile și a ghiocei, dar fără să existe asemenea flori în vreo cameră. Mama a zis că ar trebui să mă cheme Zambila sau Ghiocela, dar bunica mi-a pus numele Irina-Primavera. Ea a vrut așa. După ce am crescut m-a învățat multe descântece cu flori de primăvară.”

Magie cu flori de primăvară

Vreți să faceți un farmec de dragoste? Iată mai jos o idee: scrie numele bărbatului (sau al femeii) de care ești îndrăgostită în partea de jos a unui bulb de floare de primăvară. Plantează-l în grădină sau într-un ghiveci. Pune-l într-un loc frumos și însorit. Șoptește-i în fiecare dimineață și seara numele bărbatului (femeii). Când apar lăstarii, spune următorul descântec: „Rădăcinile tale să crească, frunzele tale să crească, florile tale să crească, la fel ca iubirea lui…(numele bărbatului sau al femeii). Tu iubești lumina, iar eu pe el (ea).”

Descântec popular de dragoste

„Io nu culeg florile,

Da’ culeg dragostea me,

Cinstea me,

Să fiu dragă ca și florile-n rât.

Să fiu dragă la toată lumea

Și la toată suflarea și mișcarea

Să fiu dragă.

Io nu culeg florile

Da’ io culeg dragostea fetii,

Să sie dragă ca și florile-n câmp,

Să sie dragă ca și apa curgătoare,

Ca roua scuturând,

Dragoste-adunând.

N-adui vânt de la pământ,

Nici răcoare de la soare,

Dragoste.” (Culegător: Radu Răutu,

de la Ana Herbel, 63 ani, Vadu Izei, 1976, Țara Maramureșului)

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.