„Cadoul” lui Milică

Milică e un băiat bun în adâncurile lui, unul dintre tinerii zilelor noastre. Nici mai bun, nici mai rău decât alții. Singura ființă care-l iubește necondiționat e bunică-sa, tanti Agripina, […]

Milică e un băiat bun în adâncurile lui, unul dintre tinerii zilelor noastre. Nici mai bun, nici mai rău decât alții. Singura ființă care-l iubește necondiționat e bunică-sa, tanti Agripina, care l-a și crescut, de mic. Locuiesc împreună într-un apartament de două camere din Pantelimon.

Milică e cam bolovan și cam necioplit, se poartă urât cu bătrâna. Ba o acuză că trântește capacul de la WC, noaptea, ba că se țârcâie pe ea și pute în casă, ba că deranjează preșurile de pe hol.

Sărmana băbuță de 86 de ani! E aproape oarbă, abia deslușește lumina, pipăie pereții și ușile ca să nimerescă în odaia ei. Oasele o dor, inima o supără, stomacul o chinuie. Dar nu zice niciodată, nimănui, nimic.

Ziua, când animalul de nepot e la serviciu („garson” la o crâșmă de fițe) o îngrijește o femeie miloasă, de la ei din bloc. La fiecare pensie, băbuța pune banii de-o parte. Îi dă lui Milică 100 de lei, iar restul îi pitește bine, pentru „zile negre și înmormântare”.

Tânărul însă a pândit-o într-o zi și i-a descoperit ascunzătoarea. Când are nevoie de parale, ia de acolo. Știe că bunică-sa nu mai vede nimic, și, ca să nu-și dea seama femeia că grămăjoara de bani scade, îi pune hârtii de ziar în locul sutelor.

Azi așa, mâine așa, au trecut vreo 5-6 ani. Nepotul tot lua bani din comoara bunicii și băga hârtiuțe din ziare. Bătrânica pipăia cu buricele degetelor, mulțumită. Le număra. Una, două, trei. Oho! Crescuse grămada. Să tot fi fost vreo 5000 de lei. Ce bine!

Între timp, Milică cunoaște o fată cu care hotărăște să-și unească destinul. Tanti Agripina e fericită.

În ziua în care nepotul drag s-a îmbrăcat în ginerică, băbuța s-a dus tiptil, tiptil, la ascunzătoarea ei. De față cu mireasa și toți prietenii i-a întins mândră „cadoul”. Jenat, tulburat și rupt de remușcări, Milică n-a putut scoate un sunet. Bunică-sa ținea în palmele muncite și tremurătoare un teanc de hârtii, unele decupate din Libertatea, altele din Cancan. Invitații au râs în hohote, crezând ca fraierii că tanti Agripina taiase cu foarfeca poze cu fete goale din ziare, așa, de distracție. „Băă ce tare e baba! Hă! Hă!”

Dar în noaptea nunții, Milică a plâns până târziu…

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.