Rebengiuc: „Nepotul meu este extraordinar. Îl iubesc ca pe ochii din cap”

E un actor extraordinar. Sute de oameni și-ar dori să ajungă la el, să-l vadă de aproape, să-i strânge mâna, să poată sta la poveşti cu el. Dar Victor Rebengiuc […]

E un actor extraordinar. Sute de oameni și-ar dori să ajungă la el, să-l vadă de aproape, să-i strânge mâna, să poată sta la poveşti cu el. Dar Victor Rebengiuc a ales să o primească la el pe Miruna, micul reporter al Jurnalului pentru copii de la Digi24. Ce a ieşit din această întâlnire? Cei care vor urmări ediţia de sâmbătă a Jurnalului pentru copii vor afla o mulţime de lucruri neştiute încă, poveşti nespuse despre viaţa artistului, pe care până acum a preferat să nu le facă publice. Despre cum a fost copilăria lui Victor Rebengiuc, ce pozne făcea pe atunci împreună cu fratele său, despre viaţa sa de acum, alături de soţie, actriţa Mariana Mihuţ sau despre calitatea de bunic şi relaţia cu nepotul lui. Iată şi câteva dintre declaraţiile sale.

Copilăria

„Eram cuminte. Mai am un frate însă şi el era mai năzdrăvan. Odată, el a spart un borcan cu făina. Eram exact în perioada războiului şi nu se prea găseau de-ale gurii. S-a împrăştiat făina şi am rămas fără…”

„Nu aveam griji. Mă jucam cu fratele meu de-a soldaţii. Eram nemţi care omoram ruşi. După 19 44 eram invers. A fost o copilărie săracă. Părinţii aveau salarii mici, nu erau oameni bogaţi. Am trăit modest, dar frumos. Pâna la 19 ani nu credeam că o să fiu actor. Am început să joc ca amator. În loc să bat mingea pe maidan, eu mă duceam şi jucam teatru. Directorul şcolii mi-a zis: Băi, Rebengiuc ar trebui să dai la teatru.”

Despre viaţa unui cuplu celebru de actori

„Nu! Nu trăim ca în filme, trăim ca în viaţă. Trăim o viaţă normală. Nu suntem deosebiţi faţă de ceilalţi oameni. Facem diferenţa doar pe scenă când jucăm. Mergem pe stradă normal, cu metroul. Suntem prea prost plătiţi ca să putem trăi ca în filme.”

Victor Rebengiuc, bunicul

„Nepotul meu este extraordinar. Îl iubesc ca pe ochii din cap. Este sufletul meu. Mircică îl cheamă. Nu am timp să profit de cât e el de draguţ. Am repetiţii, filmări pentru că încă joc. Nu sunt un bunic tipic! Bunicul tipic a terminat munca şi trăieşte din pensie. Eu însă nu pot merge cu el mereu în Cişmigiu. La teatru nu a venit încă să mă vadă. E prea mic, abia are 5 ani şi ceva. Mi-e teamă să nu mă strige din sală. Poate în filme să mă vadă.”

Ce şi-a dorit şi încă îşi mai doreşte un mare actor?

„Este adevărat că am intrat printre ultimii la facultatea de teatru. Că am intrat printre ultimii da, dar eu sunt un actor care ar vrea să ajungă un mare actor! Eu încă sunt un actor care ar vrea să ajungă pe drumul ăla. Nu ştiu dacă îmi va permite sănătatea, dar eu merg pe drumul ăla. Unde mă voi opri… să vedem.”

Un interviu cu un om…mare, pe limba celor mici, sâmbătă, ora 9.30, la „Jurnal pentru copii”, pe Digi24.

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.