Curtea Veche, intrarea în pântecele Bucureștilor

Primul care a scris despre tunelele care se întind pe sub Bucureşti a fost Gion Ionescu, în celebra sa „Istorie a Bucureştilor” de la începutul secolului al XIX-lea. Lucrările de […]

Primul care a scris despre tunelele care se întind pe sub Bucureşti a fost Gion Ionescu, în celebra sa „Istorie a Bucureştilor” de la începutul secolului al XIX-lea. Lucrările de canalizare a râului Dâmboviţa au început în anul 1888. Vechile subterane, descoperite atunci, au pus multe semne de întrebare oamenilor. Cine le-a construit şi în ce scop? Încărcate de taine, uneori sumbre, unele dintre ele au rămas până astăzi. Însă, cine poate ajunge la ele? Și cum?

Un coridor subteran leagă Hanul lui Manuc de Curtea Veche

Unii istorici sunt de părere că tunelele Bucureştilor rivalizează cu cele ale Parisului şi că sunt multe galerii, care nu au fost încă descoperite. Alţii, mai tranşanţi, cred că ele nu există, de fapt, şi că sunt rodul imaginaţiei poporului român. Totuși, cu ani în urmă, constructorii actualului bulevard al Unirii, din Bucureşti, au descoperit un tunel în zona străzii Negru Vodă. Înalt de peste doi metri, căptuşit cu o cărămidă specială, arsă în cuptoare, acesta a fost abandonat, imediat după descoperire. Mai târziu, muncitorii au dat peste o galerie de aproape 400 de metri, care se înfunda brusc, undeva către Dealul Mitropoliei.

În prezent, se cunosc catacombele din zona străzii Negru Vodă, precum şi coridorul subteran, săpat şi zidit, la o adâncime de peste zece metri, care leagă Hanul lui Manuc, Biserica Domnească şi Curtea Veche, pe o lungime de circa 300 de metri. Între Curtea Veche şi dealul Văcăreştilor mai există un tunel. După ceva timp, alţi constructori de pe alt şantier au mai descoperit sub pământul din zona Unirii nişte subterane despre care nu se știa mai nimic.

Ruinele vechilor tunele de sub Bucuresti se mai pastreaza si astăzi

Vodă Caragea călătorea în caleaşcă, pe sub pământ

O altă galerie subterană, cu două ramificaţii, se găseşte sub Mănăstirea Antim şi se întinde până la Liceul Gheorghe Şincai şi în zona Centrului Civic. La staţia de autobuz Răzoare sunt săpate galerii pe două nivele, la şase, respectiv, zece metri sub pământ. Subterane au fost descoperite şi în zona de Nord a Bucureştilor, dar şi în Colentina. Există tunele care leagă Mănăstirea Plumbuita de Palatul Ghica, pe sub râul Colentina. În afară de acestea, galerii mai există şi între Mănăstirea Sărindar şi Dâmboviţa sau între casa Dudescului şi Zăvoaiele Cioplea, situat în apropiere de Dudeşti.

Cea mai importantă galerie, care are ramificaţii şi tunele pe mai multe nivele, este cea dintre Turnul Colţei şi zona de vii de la Bellu, direcţia Calea Giurgiului, săpată pe sub biserica Sf. Ioan-Nou, casa Nicolae Mavros şi râul Dâmboviţa. Zidurile înalte şi vechi de când lumea ale Mănăstirii Antim se ridică peste tunele şi galerii, unele dintre ele prăbuşite, altele tencuite cu bolovani de râu sau podite cu scândură de stejar. O galerie duce spre Dealul Cociocului, dincolo de Liceul Gheorghe Şincai, dar se înfundă undeva, nu se știe bine unde. Alta urcă spre Centrul Civic şi se bifurcă spre Gara de Nord şi Academia Militară. De sub magazinul Victoria se ramifică trei subterane: unul către Dealul Uranus, altul către Palatul Telefoanelor, iar ultimul, spre Biserica Sfântul Gheorghe.

Cronicarii din vremea lui Caragea Vodă scriau că acesta se plimba pe sub pământ cu o caleaşcă trasă de patru cai, de la Palatul Cotroceni şi până la Curtea din Dealul Spirii. Tot în subteranele Bucureştiului se ascundeau societăţile secrete Frăţia şi Eteria. Se presupune că colo au fost puse la cale revoluţiile de la 1821 şi de la 1848. Conspiratorii depozitau în tunelele şi în camerele secrete arme, muniţii şi hrană.

„Din punct de vedere tehnic, nu cred că se poate construi un tunel subteran”

Se presupune că toate subteranele acestea au fost realizate în jurul secolului al XVI-lea, dar nimeni nu poate spune exact anul şi data. Totuşi, George Trohani, arheolog la Muzeul Naţional de Istorie, consideră că tot ceea ce se vehiculează despre aceste galerii reprezintă legende ale poporului român. „Poveşti se spun şi despre muntele Himalaya, că ar fi legat printr-un tunel subteran de China. Nu trebuie neapărat să şi credem aşa ceva. Bucureştiul este un oraş schimbător. Faţa lui este într-o continuă mişcare, se modifică tot timpul. Noi abia am reuşit să construim metroul din cauza solului plin de apă. Din punct de vedere tehnic, nu cred că se poate construi un tunel subteran, pentru că, pur şi simplu, s-ar prăbuşi. Galeriile, dacă au existat, au fost şi ele dărâmate, în mare parte. Eu ştiu că sub Curtea Veche şi la Dudeşti sunt, într-adevăr, câteva pivniţe vechi, nişte beciuri, destul de mari, dar nu că ar fi coridoare secrete. Iar sub Cişmigiu mă îndoiesc că ar exista vreun tunel. Înainte de a se amenaja ca parc, acolo era o mlaştină. Solul e foarte moale. Vă daţi seama că nu se pot construi canale subterane.”

 Dana Fodor Mateescu (Foto: R.M.)

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.