Visul bunicii

După ce am citit scrisoarea prietenei mele, Luminița Amarie, mi s-a făcut dor de bătrânii mei. Singura care mai e în viață e bunica mea, mama mamei. Pe 14 iulie, […]

După ce am citit scrisoarea prietenei mele, Luminița Amarie, mi s-a făcut dor de bătrânii mei. Singura care mai e în viață e bunica mea, mama mamei. Pe 14 iulie, dacă o va ține Dumnezeu, va împlini 86 de ani. Am sunat-o. Voiam să-i aud vocea și, poate, să simt ceva din mângâierea mamei care nu mai e. Și mi-a povestit un vis.

„Iera noapte, noapte, neagră și rea, iar io nuș` ce făceam pă câmp, aci, în spatili casi. Bătea un vânt, frig, frig, noroi și întuneric, am mai zis. Când ce văd? S-a crăpat nițel întunericu` ăla ca smoala și am zărit o geană roză dă lumină. Fata mea care a murit era dăparte, în lanu` uscat dă floarea-soarelui. Ilenuțooo, Ilenuțo, am strigat-o. A veni fuga-fuguța la mine. Plângea și iera dăsculță, numa` în sandale. Am început și io să plâng dă mila iei. Am vrut s-o întreb mai multe, ce căuta noaptea singurică, pă câmp, în frigu` ăla, da` n-am putut să scot o vorbuliță…Și am vrut s-o iau în brațe, fata mea, fata mea! Odată a dispărut și-am rămas cu inima amară ca otrava.”

Dana Fodor Mateescu

 

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.