Casa cu suflet de țigan

În dimineața aceea de toamnă copacii aveau pe crengi paiete aurii și sclipici. Noiembrie. Frigul făcea amor cu Soarele și aburi dulci îmbrățișau câmpia. Mașina în care mă aflam mușca […]

În dimineața aceea de toamnă copacii aveau pe crengi paiete aurii și sclipici. Noiembrie. Frigul făcea amor cu Soarele și aburi dulci îmbrățișau câmpia.

Mașina în care mă aflam mușca asfaltul și se îndrepta spre Alexandria. Aveam acolo o întâlnire poetică. Și cam atât. Pe drum, însă, mi-a agățat privirea o casă colorată, țigănească, bătrână, bătrână, dar foarte veselă. Pereții exteriori erau pictați cu tot felul de personaje fascinante care făceau câte ceva. O poveste în linii, puncte și cercuri. Un tânăr îndrăgostit, brunet, cu mustăcioară, la cravată și costum, cântă pentru iubita lui care toarce un fuior de lână. Lebede albe care își iau zborul către cer, un căprior care-și caută căprioara…O epopee în imagini, așa cum numai prin peșteri sau prin biserici mai găsim. N-am rezistat. Am oprit.

Zidurile, crăpate ca o piele de om care a stat prea mult în soare, expirau legende neștiute. Ochii ferestrelor erau pe jumătate închiși într-o amorțeală din alte lumi. Întreaga construcție se sprijinea-ntr-un cot și vorbea, avea viață, era vie.

În bătătură, sărăcie lucie. Murea musca pe perete. Peste tot mirosea a frunză arsă și-a semințe prăjite. Cânta un cocoș, mugea o vacă, se auzea și-o vioară departe. O vocea înfundată striga ceva pe țigănește, răstit. Aproape de noi necheza un cal.

Apare în prag o cămașă albă cu un zâmbet larg, șucar și zbanghiu. Proprietarul, bărbat zdravăn, cam la 50 și ceva de ani. Pălărie, mustață, vestă, dinte de aur, tot tacâmul.

-Bună ziua!, a zis cămașa către noi.

-Sar san?, m-am dat eu mare grație manualului de limba romani scris de Gheorghe Sarău, un gagiu d-al lor.

-Oooo, Mișto avilăn!, a râs stăpânul locului.

Am vorbit despre casă. Răzvan l-a întrebat ce și cum. Cică picturile astea îi țin departe de necazuri pe cei care trăiesc acolo, le aduc noroc și alungă farmecele. Cine le-a făcut? De când sunt?

-Sunt dămult, dămult, spune țiganul dând cu limba pe-o țigară scuturată. Dă când trăia tata. El a pictat-o, cu mâna lui. Da` dă ce întrebați, mo? Vreți s-o puneți la Internetu` hăla? A mai venit niște franțuji: bonjur, bonjur, că vrea să suie casa noastră pă Internet. Cum s-o suiți, mo, păi noi unde mai stăm hatunci? Dilii la cap! I-am lăsat să facă poze. Atât. Așa că vă las șâ pă dumniavoastră, că sunteți rumâni. Da aveți grijă, că casa mea e dă valoare monumentală și dă suflet. Are în ea inimă de țâgan.  Pictura alungă vrăjile și farmecile pusă dă dușmani, ține dăparte boala, ne păzește puradeii. Suntem săraci. N-aveți niște bani?

Au apărut pirandele, numai cozi, fuste, râsete și dinți sclipitori.

-Beți o cafea?

-Păi bem, cum să nu?

-Ham! Ham!, latră dintre fustele crețe un cățel expresiv, la fel de comunicativ.

-Ja la cafea, fă, a poruncit țiganul-tată.

În 10 secunde a venit de undeva un ibricel. Apoi cafeaua, zahărul, focul era deja aprins în curte. O fetișcană frumoasă și slăbuță a suflat caimacul.

-Păi, asta-i Porumbița, dă șaisprezece ani, fată mare, mo, av kathe, fă, la domnii ziariști.

Tânăra a turnat gingaș în niște cănuțe ca scoicile. (Or fi spălate bine?, m-a înțepat un gând, dar l-am ignorat total, că prea bine mirosea.)

Mmmm. Ce Lavazza? Ce espresso? Cafeaua țigănească făcută la jar, neamule!

Am făcut poze, am mulțumit pentru amabilitate și am plecat la treaba noastră.

-Când mai veniți să ne aduceți și Internetu` hăla, să ne vedem șî noi în iel, strigă bărbatul clipind din genele groase.

Afară cerul se netezise ca un cearșaf ud, proaspăt spălat, se încălzise ușor și se pornise un vânticel zglobiu și aromat, numai bun să ne-nsoțească mai departe.

Dana Fodor Mateescu

Dex limba romani:

Sar san – Ce faci?

Mișto avilăn – Bine ai venit!

Ja la cafea – mergi la cafea!

Av kathe – Vino aici!

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.