Fluturi de noapte

Povești cutremurătoare din lagărele naziste -prima parte- Tandoi din Crângaşi era considerat în perioada anilor 60, unul din cei mai buni panacotari (hoţ de buzunare) de pe planetă, nu-l depăşea […]

Povești cutremurătoare din lagărele naziste

-prima parte-

Tandoi din Crângaşi era considerat în perioada anilor 60, unul din cei mai buni panacotari (hoţ de buzunare) de pe planetă, nu-l depăşea nimeni la viteză şi la atingerea buzunarului.

Cu degetele lui subţiri şi lungi reuşea să sustragă un portofel indiferent cât era de gros doar în câteva secunde. Când a devenit adult, a avut cea mai mare decepţie din viaţa lui, o decepţie care îl va marca pentru tot restul vieţii. În primul rând Tandoi nu avea o mână, adică îi lipsea mâna stângă şi, Doamne Dumnezeule câte nu poate face omul atunci când are două mâini!

Dar el, marele Tandoi reuşea să facă cu o mână mult mai mult decât fac alţii cu două. În afară de această meserie de panacotar. Tandoi din Crângaşi devenise pasionat de fluturi, dar nu de fluturii de zi coloraţi din familia Nimphalidae, care zboară în timpul zilei cu aripile lor colorate, ci pentru fluturii de noapte. Iubea la nebunie fluturii nocturni aşa cum li se zice lor în cărţile de specialitate din familia Parasternia şi Heteroneura.

Povestea lui Tandoi începe în timpul celui de-al doilea război mondial…

Miercuri, 25 iunie, 1941 Bucureşti.

Tandoi locuia pe o stradă plină de ţigani, într-o casă mică fără etaj; aveau în curte o căruţă cu doi cai.

Pe-atunci, el, marele Tandoi nu se ocupa cu hoţia, îi plăcea munca şi părinţii lui erau oameni cinstiţi, vânzători de păcură şi linguri de lemn, ceaune de fontă, ciururi făcute din plasă fină de metal şi sârmă de cupru, numai bune pentru cernut mălaiul de porumb. La târg şi la piaţă aveau câte un stand pe care le plăteau cu regularitate, pentru că negustorii şi ţiganii se băteau uneori pe cele mai bune locuri. Alteori, domnul ţigan Ciuraru Tandoi îşi trimitea fiul la muncă în Ferentari la spoitori să înveţe bine meseria cu bidineaua, adică să văruiască casele, pentru că acolo existau cei mai renumiţi spoitori din întreaga Românie. Toată familia domnului Tandoi ştia să citească şi să scrie, aveau în casă cărţi din Colecţia Celor 15 Lei, Aventurile Submarinului Dox, Crimele inchiziţiei, ziare şi reviste datate din timpul primului război mondial 1914-1918.

25 Iunie era aniversarea lui Tandoi din Crângaşi care împlinea pe-atunci frumoasa vârsta de 20 de ani. Trecuseră doar câteva zile de când se anunţase la radio ultima ştire «astă noapte Germania a declarat război Uniunii Sovietice. Conducătorul statului, Ion Antonescu, a ordonat trupelor române, să treacă Prutul alături de nemţi».

Bătrânul Tandoi, lăsă capul în jos şi începu să plângă în tăcere, afară în stradă se auzeau zgomote şi focuri de arme, strada lor fusese blocată de jandarmi şi de agenţii de poliţie, printre care şi şeful Siguranţei din Bucureşti. La poartă poliţia şi jandarmii stăteau cu armele în poziţie de tragere, un agent strigă:

-Tandoi, Tandoi deschide imediat poarta că dacă nu, intrăm peste voi şi vă împuşcăm pe toţi.

Bătrânul deschise poarta şi jandarmii intrară în curte şi în casă.

-Ai un băiat care are vârsta de 20 ani, unde este? Da sau nu?

-Da. Ce vreţi de la el, ce-a făcut?-

-A furat.

-Băiatul meu nu fură, şefule!

Agentul Zavragiu îl lovi cu patul armei în cap.

-Unde este? Futu-ţi grijania mamii mă-tii de ţigan!

-E în cameră şefule, doarme! Nu-l omorî, mânca-ţi-aş curul dumitale.

-Nu-l omorâm, bă, urâtule, îl trimitem în vacanţă la nemţi, spuse Zavragiu zâmbind cu subînţeles.

-Şi-apoi shafuli eşti de-al nostru mânca-ţi-aş curul dumitale, nu-l omorâţi! zise bătrânul care se aşeză în genunchi.

Tandoi din Crângaşi se trezise de mult, veni cuminte şi se aşeză în faţa tatălui…

-Pe mine mă căutaţi?

Poliţiştii îi legară mâinile la spate, Zavragiu scoase din toc un pistol rusesc şi trase un glonţ în capul bătrânului.

-Na ţigane! Să nu-mi mai mănânci curul… că am mare nevoie de el.

Jandarmii şi poliţiştii începură să râdă. Într-o săptămână strânseseră în jur de 200 de ţigani tineri şi 15 fete cam de aceiaşi vârstă. Doi dintre jandarmi au violat două fete tinere, una de 12 ani şi alta de 15, apoi unul dintre ei le-a înjunghiat cu o baionetă şi le-a scos afară în curte pline de sânge. Au aşezat corpurile tinerelor fete pe o stivă de cadavre aşezate geometric lângă un zid de cărămidă. Pe fata cea mică, Tandoi o recunoscuse imediat, era tot din Crângaşi şi fusese fata unei vânzătoare de flori pe care o chema Atena.

După acesta istorie i-au scos pe toţi din chestură, i-au încărcat în trei maşini şi i-au dus la gară. Acolo la gară, pe peron, erau obligaţi să înainteze mai repede, pentru că din spatele lor veneau împinşi de la spate alte grupuri, care veneau valuri, valuri în urma lor. Toate coloanele cu ţigani au fost înghesuite într-un tren, ermetic închişi în vagoane, trenul care se îndrepta spre Germania. După câteva zile trenul plin cu ţigani şi evrei a ajuns în lagărul de concentrare…

Iancu Samson (fragment din romanul „Țiganii, aurul și diamantele”, apărut la editura „SINGUR” – Târgoviște 2013)

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.