Grasomegi umpluți

Soțul meu, Răzvan, se dă în vânt după „grăsani umpluți”. Adică ardei. Dar nu cu orez și ciuperci (mie îmi plac și ăștia!) ci din ăia cu multă carne tocată. […]

Soțul meu, Răzvan, se dă în vânt după „grăsani umpluți”. Adică ardei. Dar nu cu orez și ciuperci (mie îmi plac și ăștia!) ci din ăia cu multă carne tocată. Mă tot bârâie la cap de vreo două săptămâni să-i fac. Și pentru că o mâncărică de ardei umpluți e binevenită oricând, iată că azi m-am decis. Variantele de preparare sunt multe, totul depinde de gospodină, de regiunea de unde vine și…de câtă imaginație are la ea… în organism.

De ce avem nevoie? 

Păi, nouă, pentru că suntem trei persoane, ne sunt suficienți 6-7 ardei grași, de obicei cumpărăm din ăia de la Carrefour, colorați: verzi, roșii, galbeni. Arată extraordinar și sunt și gustoși. Sper că nu-s modificați genetic. Sau sunt?

Apoi, vreo 500 de grame de carne tocată, amestecată și porc și vită sau numai de porc, cum vreți.

Mai punem două cepe, 1/2 de pahar cu orez (75-80 ml.) cu bobul rotund (eu am pus și din ăla lung odată), o legătură de mărar, una de pătrunjel, o jumătate de linguriță cu piper măcinat, o linguriță de sare, trei-patru frunze de dafin și, dacă vreți, aruncați acolo în minunea aia și un ou, -numai dacă vreți!- merge și fără.

Să vă mai zic cum pregătiți ardeii? Doar nu-i punem cu semințe, nu? Alea se scot și se spală bine-bine interiorul. Înainte, însă, faceți o găurică pe la coada ardeiului. Cu grijă! Eu reușesc această performanță cu ajutorul unui cuțitaș mic sau cu dispozitivul ăla de curățat cartofi, dar asta după ce-mi iau glicemia nițel și-mi tai vreo două dește. Sunt pricepută în gospodărie ca elefantul la brodat. Toc ceapa mărunt (cât mă țin nervii, o mai las și mare). O pun apoi peste carne, adaug orezul, sarea, piperul, verdeața tocată, ouțul. Amestec bine, bag mâna. Dup-aia, toată chestia asta o îndes în ardeii care mă așteaptă cuminți. Nu îi umplu până sus, pentru că la fierbere orezul se umflă și…iese aiurea prin zeamă. Deasupra găuricii pun o bucățică de roșie, ca un dop. Gata! Îi las pe grăsani să fiarbă la foc potrivit timp de o oră și jumătate, dar îi verific din când în când.

Dacă vreți să faceți sosul separat, aveți nevoie de 250-300 de ml. bulion de roșii concentrat, trei linguri de ulei de măsline sau de floarea-soarelui, două linguri de făină, sare, piper, un strop de zahăr și cimbru fin, presărat acolo. Pentru că-mi place să fac nebunii, mai pun și nițică mentă din grădină, așa, de chichi. Dă o aromă extraordinară. Dar, depinde de gusturi.

Acum sosul: într-o crăticioara încing uleiul de măsline sau de floare și presar puțină făină. Amestec, apoi torn deasupra puțină zeamă fierbinte în care au fiert grasomegii umpluți. Pun bulionul și restul de mirodenii. Menta, la sfârșit, să fie crudă. Fierb sosul patru minute pe un foculeț, apoi pun un strop de sare și o lacrimă de zahăr.

Ta-daaa! Să cânte viorile, să bată tobele. Iată și rezultatul. Mmmm. Pun și oleacă de smântână deasupra și gata. Hai s-aveți poftă!

Muchița

Comments

comments

Despre Razvan Mateescu

este autorul a peste 1000 de reportaje publicate pe parcursul a două decenii în presa scrisă, în cele mai importante cotidiene centrale. A colaborat la mai multe publicații bucureștene cu articole pe teme de credință, societate, turism, oameni deosebiți. În anul 2006 jurnalistul a primit, împreună cu soţia lui, Dana Fodor, premiul pentru Faptul Divers Pozitiv.