Magie neagră împotriva soacrei

Adrian şi Dida Marinescu, din Bucureşti, s-au căsătorit după trei săptămâni de la prima întâlnire. Amor nebun și fără minte. Aşa cum se întîmplă în majoritatea cazurilor, cînd, înainte de […]

Adrian şi Dida Marinescu, din Bucureşti, s-au căsătorit după trei săptămâni de la prima întâlnire. Amor nebun și fără minte. Aşa cum se întîmplă în majoritatea cazurilor, cînd, înainte de a lua această hotărîre, tinerii n-au destul timp pentru a-şi consolida relaţia.

Mama soacră baga strâmbe

Între cei doi însă începuseră să apară neînţelegeri ce au degenerat, cu timpul, în certuri mari şi chiar bătăi. Totuşi, după un an de la căsătorie Dida a născut un băieţel. Viaţa lor ar fi trebuit să intre pe un făgaş normal. Din păcate, certurile au continuat şi după acest eveniment fericit, iar soacra lui, mama Didei, era cea care băga mereu „strâmbe” între ei. Adrian nu mai voia să trăiască așa. Într-o dimineaţă, i-a spus nevestei că nu mai vrea s-o găsească atunci cînd se va întoarce de la serviciu. În aceeaşi zi, el avea să primească un telefon în jurul prînzului. Soţia îl anunţa că şi-a strîns toate lucrurile şi că îl va părăsi definitiv. Dîndu-şi seama că a greşit și că, de fapt, nu vrea să se despartă de Dida, Adrian a fugit într-un suflet acasă, dar a ajuns în momentul în care tocmai ieşea pe poartă. Din maşina trasă în faţa casei, cumnatul, împreună cu soacra lui, îl priveau ameninţător. Aceasta din urmă a smucit copilul şi l-a întors cu spatele către Adrian care a rămas uitîndu-se lung după maşina înţesată de lucruri. Dida plecase împreună cu băiețelul lor și cu rudele ei.

Adrian Marinescu a suferit enorm timp de mai multe zile. În următoarea duminică, sub un anumit pretext, i-a spus Didei că ar vrea să o vadă. Ea a venit singură, spunîndu-i că numai după divorţ şi prin hotărîre judecătorească va putea să-şi vadă și copilul. Adrian a observat o schimbare majoră în privirea Didei. „Era speriată, ca şi cum cineva i-ar fi condus de la distanţă paşii”- a povestit el mai tîrziu. Văzînd că nu poate în nici un fel să o convingă să ia totul de la capăt, Adrian a făcut o criză puternică de nervi, împingîndu-şi soţia de pe trotuar în mijlocul carosabilului aglomerat. Din fericire, maşinile aflate în trafic au oprit la timp. Dida a fugit spre staţia de metrou, jurîndu-se că n-o să mai dea ochii cu el niciodată. Dramă sentimentală balcanică aproape clasică. Şi totuşi…

Nebunul care vorbea cu talismanul

Ca aproape orice soţ aflat în situaţia de faţă, Adrian şi-a vărsat necazul pe soacră, fiind convins că aceasta i-a făcut Didei farmece „de îndepărtare”. Bărbatul cunoscuse în copilărie o menajeră care îi mai ajuta la treburile casei, mare meşteră în desfaceri şi refaceri de căsătorii. Adrian deprinsese de la aceasta cîteva „rețete”. Dida nu ştia ceva clar despre acest lucru, dar zărise chiar din prima zi că viitorul ei soţ purta la gît o piatră asemănătoare chihlimbarului, montată într-o bucată de bronz, fin lucrată, de care el nu se despărţea niciodată. Odată chiar l-a surprins vorbind cu obiectul. N-a luat în seamă faptul fiind de regulă, preocupată de lucruri mult mai lumeşti. „Ce dracu’ tot bolboroseşti acolo?”, l-a întreba ea mirată. Bărbatul însă se ferea cît putea şi ieşea imediat din casă. După incidentul din dimineaţa zilei de duminică, Adrian era hotărît să aplice una dintre metodele însuşite cu mulţi ani în urmă de la menajera-vrăjitoare. A alergat imediat la cea mai apropiată biserică şi, pe drum, a rupt o bucăţică de var din tencuiala unei case vechi. Slujba era aproape de sfîrşit. Adrian a ținut bucata de var în dreptul cădelniţei preotului şi acesta a sfinţit-o fără să-şi de seama. A doua zi, dis-de-dimineaţă, s-a dus la marginea oraşului şi a rupt un lăstar de alun. Ajuns acasă i-a montat în vîrf un ciob de sticlă ascuţit. În aceeaşi zi de luni, la miezul nopţii, a urcat în podul casei şi, direct pe pardoseală, a tras cu bucăţica de var un cerc în jurul lui, ţinînd în cealaltă mînă bagheta pe care o agita în aer, ca şi cum ar fi vrut să îndepărteze un personaj nevăzut. Aflat în interiorul cercului tras cu var sfinţit, nebunul a început să invoce, pe ton sacadat, spiritele celor cinci rude care şi-au dat duhul în acea casă pe parcursul unei jumătăţi de secol.

Spiritele chemate trec la treaba

La un moment dat, Adrian a simţit o prezenţă ciudată. Trosneau grinzile. Bărbatul a scos din buzunar cinci monezi şi le-a aruncat în afara cercului. Vocea lui a răsunat  ameninţător: „Vă ordon să-mi îndepliniţi poruncile! Dacă nu, vă blestem să vă chinuiţi îngrozitor mii de ani de aici înainte, să vă zbateţi în chinuri!” Adrian a părăsit apoi interiorul cercului şi s-a întins relaxat pe un cufăr vechi, odihnindu-şi toţi muşchii. Singurul gînd care îi venea în acea fracţiune de secundă era acela că un ac de gămălie se îndreaptă spre tîmpla soacrei lui, pe care o găsea vinovată. Atît, fără alt sentiment sau altă imagine.

Era trecut de miezul nopţii şi, la lumina unei lămpi de pe stradă, a avut impresia că o zăreşte pe soacră ţinîndu-i copilul în braţe. Aceasta privea tristă în jos, fără să spună nici un cuvînt. Încercînd să se apropie mai mult, a observat că femeia se deplasa fără să păşească şi se tot îndepărta. De-abia atunci bărbatul s-a speriat de-a binelea şi dînd din coate, ca şi cînd ar fi înotat împotriva unui curent puternic, a reuşit să revină înapoi în casă prin zidul din dreptul catului superior al clădirii. În urma lui a mai văzut peretele închizîndu-se ca o peliculă. După cîteva minute s-a trezit din starea aceasta şi a încercat să adoarmă. Apoi a visat că era cu soţia lui în aceleşi pat şi aceasta îi spunea: „vorbim dimineaţă la ora nouă”.

Adrian s-a trezit pe la ora opt, dar durerea sufletească îi dispăruse. Poate şi din cauza sperieturii care înlocuise orice sentiment omenesc. A plecat la serviciu, unde a ajuns în jurul orei nouă fără un sfert. Exact la nouă fix, uşa biroului său s-a deschis. Dida, împreună cu băieţelul, venise să-l anunţe că mama ei a făcut un spasm cerebral în cursul nopţii şi că se află internată în stare gravă la Spitalul de Urgenţă. Femeia tremura ca varga şi, la scurt timp, cei doi s-au împăcat. Adrian era fericit, dar înspăimîntat. Știa că va plăti într-o zi pentru „intervenția” lui. Și chiar așa s-a întîmplat. Soacră-sa a murit, iar el, la câteva luni de la decesul ei, a înnebunit. În prezent este internat la un azil.

EPILOG

Adrian Marinescu a păşit pe un tărîm intrezis, fără să-şi dea seama. Nu recomandăm nimănui să facă asemenea „ritualuri”.

EM

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.