Pădurea cu ochi de femeie

În dimineața aceea încă dormea. Era obosită, nebuna. Petrecuse noaptea cu măcăleandri, cu mierlele și graurii, cu sticleții și privighetorile. Îi auzeam respirația, șoapta, îi simțeam sângele tânăr cum zvâcnește. […]

În dimineața aceea încă dormea. Era obosită, nebuna. Petrecuse noaptea cu măcăleandri, cu mierlele și graurii, cu sticleții și privighetorile. Îi auzeam respirația, șoapta, îi simțeam sângele tânăr cum zvâcnește.

Visa frumos pădurea. Tresărea uneori din toți copacii ei, iarba udă râdea, plantele agățătoare șerpuiau pe cărări bănuite. Un vânticel obraznic târa după el miresme de salcâm înflorit și de buburuză amețită.

Totul era verde. Aerul era verde. Soarele sus, chicotea verde, părul meu era verde, degetele, sufletul și gândurile înverziseră și ele ca merele cruzi.

Pe la 10 s-a trezit și ea. Avea ochii verzi și cearcăne adânci de dor. Mă privea insistent, pe sub gene, somnoroasă și parșivă. Și-a pus o rochie verde, mentolată, o rupeai în dinți și odată te răcoreai. De la depărtare, copacii sclipeau ca o piatră mare de inel. Și, pentru că deja eram verde, i-am intrat în suflet, adânc, cu ușurință. Apoi nu mai știu dacă eu am tras-o pe ea în piept sau ea m-a înghițit ușor, pe nemestecate…

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.