Primește avertismente din lumea de dincolo

Cornelia Panaitescu, în vîrstă de 42 de ani, locuiește în Slatina. În prezent, lucrează ca vînzătoare la o firmă de produse alimentare din oraș. Soțul ei a murit într-un grav […]

Cornelia Panaitescu, în vîrstă de 42 de ani, locuiește în Slatina. În prezent, lucrează ca vînzătoare la o firmă de produse alimentare din oraș. Soțul ei a murit într-un grav accident de circulație și a rămas singură, cu doi copii minori. Totuși, Cornelia reușește să treacă repede peste toate neajunsurile, spre mirarea tuturor, de parcă ar avea un înger păzitor lîngă ea. Femeia ne-a spus că orice i se întîmplă rău, nu poate ține prea mult pentru că soțul ei o veghează de dincolo de moarte. „Eu și cu Sandu ne-am iubit foarte mult, încă de pe băncile școlii. De atunci am fost mereu împreună și sînt convinsă că și acum sîntem, chiar dacă el nu mai e lîngă mine, fizic vorbind, mărturisește Cornelia. 

 „Am știut că a murit”

„Cînd a murit, eu și copii eram la țară, dar vă spun cu mîna pe inimă, în momentul accidentului m-am prăbușit pe jos. Mi-au povestit rudele că am căzut într-un soi de transă, am închis ochii și strigam într-una: Sandu, Sandu…Chiar dacă mă aflam la kilometri distanță de el, am știut că a murit. După ce mi-am mai revenit, mă simțeam răvășită, parcă cineva îmi smulsese sufletul din piept. Tremuram și plîngeam. Peste o oră am primit un telefon de la spital. Soțul meu se afla acolo, la morgă. Fusese izbit de un camion, în timp ce încerca să se suie la volanul autoturismului nostru. Parcase undeva pe DN1, venea de la Ploiești. A traversat ca să-și ia țigări de la o benzinărie. Când s-a întors și a vrut să se urce la volan, s-a întâmplat tragedia. Pur și simplu era de nerecunoscut cînd m-am dus să-l iau de acolo.”

Mortul apărea în vis

Suferința Corneliei a durat și durează încă, dar este atenuată de visele frumoase pe care le are în legătură cu soțul ei. Acesta „apare” de fiecare dată cînd femeia are necazuri, o sfătuiește de bine și îi dă curaj. În urmă cu trei ani, femeia a rămas fără serviciu. Avea de întreținut cei doi copii și nu-și putea permite să stea degeaba. Era însă disperată pentru că nu găsise nimic de muncă în oraș. Plîngea tot timpul. Într-o noapte, Cornelia l-a visat pe Sandu. „Adormisem cu lacrimi pe obraz. De vreo două nopți, de cînd rămăsesem fără muncă, nu mai puteam să închid un ochi și eram frîntă de oboseală. Sandu a apărut la capătul patului, acolo unde stătea de obicei cînd mă trezea să mă scol ca să închid ușa după ce pleca la serviciu. Era îmbrăcat într-o haină albă, de lumină. Răspîndea un miros extraordinar de plăcut, miros de iarbă proaspăt cosită, de brad și de smirnă. S-a apropiat de mine și m-a luat în brațe. Eu am început să plîng și să-i spun că mi-e dor de el. <<Nu plînge, Cornelia! Eu voi fi întotdeauna lîngă tine și copii. Am să vă ajut cît pot. Mîine ai să-ți găsești de lucru, ai să vezi.>> Am simțit o ușurare, de parcă cineva mi-a luat cu mîna imensa piatră care îmi zdrobea inima. Am adormit apoi ca un prunc și a doua zi, cînd m-am trezit, eram alt om.” Într-adevăr, după amiază, Cornelia Panaitescu și-a găsit de lucru la magazinul de produse alimentare unde muncește și în prezent, așa cum îi spusese soțul ei în vis.

Mortul a anunțat-o că fiul lor se va îmbolnăvi de hepatită

În altă zi, Cornelia Panaitescu l-a visat din nou pe soțul ei. Acesta o avertiza că băiatul lor, Ovidiu, o să se îmbolnăvească de hepatită. Într-adevăr, peste două, trei zile, copilul a fost internat în spital cu acest diagnostic. Înainte ca mama Corneliei să moară, ea a știut tot de la soțul ei care venise în vis și o anunțase. „Îmi spune de fiecare dată ce se va întîmpla cu cei din familia mea și cu mine. E uluitor! Am ajuns să trăiesc cu senzația că este lîngă mine. Vorbesc cu el cu voce tare în cursul zilei și îi povestesc ce mi s-a întîmplat, îi cer părerea. Noaptea îl visez și îmi răspunde. Odată l-am visat și era trist. Mi-a spus: <<Ai grijă că mîine ai să-ți rupi piciorul stîng, vezi pe unde mergi și ce faci!>> A doua zi am fost cît se poate de atentă, dar, din nefericire, ceea ce mi-a spus soțul eu în vis, s-a adeverit.” Și astăzi, la 10 ani de la moartea lui, Cornelia continuă să îl viseze pe soțul ei și este ferm convinsă că acesta a rămas lîngă familie, ca un înger păzitor.”

DFM

(Scrisori de la cititori)

Comments

comments

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.