Sex, alcool și amenințări cu moartea în numele purificării sprituale

Și la noi, ca pretutindeni, au apărut de-a lungul vremii tot felul de grupări şi organizaţii care „purifică spiritul”. Membrii lor lipesc cu nonşalanţă afişe pe stîlpii şi pereţii Bucureştiului. […]

Și la noi, ca pretutindeni, au apărut de-a lungul vremii tot felul de grupări şi organizaţii care „purifică spiritul”. Membrii lor lipesc cu nonşalanţă afişe pe stîlpii şi pereţii Bucureştiului. La tot pasul dai cu ochii de anunţuri despre yoga, reuniuni ale unor falşi maeştri radiestezişti, întîlniri gratuite cu hipnotizatori de marcă, etc. Se ţin cîteva cursuri „aiuristice”, se adună curioșii în jurul lor, apoi „membrii” dispar cîtva timp. Cînd revin, au alt nume, altă denumire.

Copiii Domnului?

Oamenii vin să-i asculte pentru că nu se plăteşte intrarea. Mulţi dintre ei, săraci, debusolaţi, fără o speranţă de viaţă mai bună, ajung să renege religia în care au fost botezaţi, închinîndu-se unor idoli păgîni. Alţii intră în comunităţi ciudate care îi îndeamnă să bea pipi dimineaţa, seara şi pe la prînz, pentru că „face bine la celule și la spirit” sau să facă sex în grupuri organizate.

Potrivit Serviciului Român de Informații, respectivele structuri sectare propagă dogme subversive: statului, naţiunii, guvernului şi instituţiilor sale. Deosebit de virulente sînt grupările care practică doctrine eclectice (amestec de elemente creştine, budiste, yoga etc.) şi se remarcă printr-o „faţadă” religioasă. Membrii lor vor să impună o „nouă ordine” nu numai cultică sau socială, ci şi politico-economică. Astfel de sectă este şi cea numită „Copiii Domnului”. În ţara noastră organizaţia îşi desfăşoară activitatea sub acoperirea unei Fundaţii cu sediul în Bucureşti, înregistrată ca „organizaţie caritabilă”. Conducătorii acestui grup au instituit propria biblie a grupului, conglomerat de concepte creştine, budiste şi tantrice, care spun că „întreaga societate umană este o creaţie a Satanei”. Pentru a determina oamenii să se lepede de dracu, tinerele adepte ale sectei sînt îndemnate să acosteze personalităţi publice, cu scopul de a întreţine relaţii sexuale. În acest fel, liderii sectei urmăresc obţinerea de material de santaj şi compromitere a unor factori de decizie politică şi economică din România, pentru a materializa „idealul de viaţă creştină”. Grupurile sectei unde se practică acest fel de „viaţă creştină” se autointitulează „case”, în care adepţii, unii dintre ei minori, fac sex în grup sub pretextul „studierii legilor vieţii în cadrul comunităţii”.

„Purificare” prin sex în grup

Pe la începutul anilor 2000, pe unii pereţi din centrul Bucureștiului, la Piaţa Romană sau pe stîlpii de iluminat public, a stat cîteva zile bune un afiş cam ciudat. Un soare mare în spatele unui Budha minuscul, semne ciudate, stele şi norişori. Nici un număr de telefon, nici o adresă. Totul desenat şi multiplicat la xerox. „Iubiţi-vă aproapele şi veţi avea mai multă energie. Sexul în grup purifică trupul şi spiritul. Treziţi-vă forţa Kundalini prin sex!” Un afiş asemănător a citit în urmă cu cinci ani şi Roxana I., studentă în anul doi la ASE. Se plimba cu prietenul ei pe la Romană. Anunţul respecitv le-a atras atenţia. Era o invitaţie la o conferinţă extraordinară a unei grupări numită Soarele Vieții. Din curiozitate, cei doi s-au dus la una dintre întîlniri. La început ideile li s-au părut interesante, fapt care i-a determinat să participe la nişte cursuri ţinute în sălile de curs din Politehnică. Membrii grupării se ocupau cu hipnoza şi radiestezia, un amestec de yoga prost înţeleasă, ocultism şi… sex în grup. În interiorul organizaţiei avea loc un proces de selecţie a cursanţilor. Liderii se interesau şi monitorizau poziţia socială a „elevilor” căutînd să atragă în interior oameni interesanţi din toate domeniile, mai ales cei cu dare de mînă, fără probleme financiare. Persoanele care ieşeau cu forţa din grupare erau ameninţate.

„Fraţii mei, să ne împreunăm!”

Colegii de la „Soarele vieţii” povesteau scene terifiante de la întîlnirile lor de meditaţie, dar care pentru ei erau obişnuite. Grupuri de cîte 20 de inşi se înghesuiau într-unul dintre apartamentele deţinute de „mentori”. Beau şi mîncau. Urma, cică, o hipnoză în masă. La un moment dat, cineva stingea lumina brusc şi mentorul striga: „Fraţii mei, să ne împreunăm! Toţi sîntem o apă şi-un pămînt.” După care urma „împreunarea” generală, pentru stîrnirea forţei Kundalini. Fata nu mai înțelegea nimic. Citise într-o carte de specialitate că „trezirea” lui Kundalini se poate face și fără efort, deoarece această energie este o energie a dorinței pure din om. Trezirea lui Kundalini, alături de maestru spiritual adevărat, ar fi trebuit să-i dea discipolului o stare de pace și bucurie, o senzație de răcorire a trupului, precum și o stare spirituală fără gânduri. Dar ce făceau ei în apartamentul ăla era departe ca Luna de Pământ de ce citise ea prin cărți.

Mentorul cu cercel în ureche

„Acum aş putea spune că gruparea asta în care am intrat ca proştii, era un fel de sectă, cu practici sexuale şi ocultiste, anti-creştină şi antisocială, mărturiseşte Roxana. Dacă vă spun ce mi s-a întîmplat, o să mă credeţi nebună. Erau doi conducători spirituali: Marcel, cel mai în vîrstă şi Cora, o tipă la vreo 40 de ani. Aveau o forţă, o capacitate de convingere, cum rar am întîlnit. Erau cultivați, inteligenți, frumoși. Cei mai noi, adică eu, Cristi, prietenul meu şi încă şase tineri, am fost duşi în apartamentul şefului din apropierea Pieţei Rahova. Trebuiau să ne boteze. Adică ne-au udat cu apă şi votcă. Peste tot erau lumînări şi cranii umane din ipsos. Apoi ne-a zis că trebuie să facem sex şi să bem multă votcă. Au stins lumina. Nu vedeam nimic. Am simţit cîtva timp mirosul de parfum cu care se dăduse Cristi. Îl simțeam pe el, apoi pe un altul, Victor, din Republica Moldova. L-am recunoscut apoi şi pe Marcel, liderul. Mi-am dat seama că e el după cercelul din ureche şi după barbă. De atunci, parcă am trăit în transă mai multe săptămîni, timp în care am slăbit 10 kg.” Pe lîngă sexul frenetic în grup, conducătorii mişcării le cereau adepţilor să nu se spele, deoarece li se uzează aura şi să mănînce din ce în ce mai puţin, cu predilecţie produse naturiste, grîu încolţit, seminţe, boabe de porumb. Să ducă mai departe „ştiinţa cosmică a dragostei”, să mediteze şi să nu înveţe nimic de la alţii, care ar putea face parte dintr-o grupare specializată în îndobitocirea omului. Totodată, membrii propovăduiau binefacerile consumului de alcool şi tutun, care ar avea, în concepţia lor, dublu efect: spiritual şi „hrănitor”. La finalul declaraţiilor sale, Roxana a cerut să precizeze faptul că atunci cînd a hotărît să plece din organizaţie mentorul cu cercel în ureche i-a spus că face o mare greşeală şi a ameninţat-o că-i omoară părinţii. „Primeam telefoane zilnic. Ziceau că mă vor ucide, atît pe mine cît şi pe părinţii mei, dacă spun cuiva de ei. Şi nu glumeau. O fată din zona Piaţa Gorjului, pe care am cunoscut-o în timpul orgiilor sexuale de la Marcel, a fost internată la balamuc, săraca. A încercat să se sinucidă, tăindu-şi venele. Şi eu am tremurat de frică săptămîni întregi. După aceea, toţi parcă au intrat în pămînt. Nu ştiu ce s-a întîmplat. Nu mai erau de găsit nici la telefoanele mobile şi nici la apartamentul din Rahova. Abia atunci mi-a venit inima la loc. Cred că am avut noroc.”

„Vocea” care vorbea cu Dumnezeu

Corina din Craiova a terminat cu greu Facultatea de Istorie din Bucureşti. Şi asta nu pentru că ar fi o fată proastă, ci din cauza unui grup în care a intrat în anul 1997. A dus-o prietenul ei, Dinu. Patronul spiritual care se autointitula: „vocea lui Dumnezeu” le dădea întîlnire prin parcuri sau în apartamentul lui din Piața Unirii. El le spunea adepţilor că, din cînd în cînd, cade într-o transă puternică şi vorbeşte cu Dumnezeu. „Prima dată nu l-am crezut, zice Corina. Nici măcar nu aveam de gînd să mă înscriu în grupul lor, dar după cîteva întîlniri, în care m-au făcut să mă simt foarte importantă, m-am hotărît. Am şi băut foarte mult. Discutam despre vise, filosofam, încercam şi noi, învăţăceii, să intrăm în transă. De fapt, ne îmbătam criţă. Cred că ne punea ceva în votcă pentru că, după ce beam, aveam chef să ne împerechem între noi. Am făcut sex cu toţi băieţii din grup. Inclusiv cu Vocea. Noi îl strigam pe guru Vocea, pe numele lui adevărat ne-a interzis să-l chemăm vreodată. Pînă la urmă, prietenul meu s-a supărat şi a zis că pleacă. Eu n-am vrut. Nici acum nu ştiu de ce, parcă eram, vrăjită. Dinu m-a părăsit în cele din urmă şi pe mine şi grupul.” Corina s-a schimbat enorm. Nu mai dădea pe la cursuri, slăbise, era de nerecunoscut. Colegele ei de cameră din căminul studenţesc de la Regie ajunseseră să se certe cu ea zilnic. Foarte nervoasă, fata nu mai suporta pe nimeni în jurul ei în afară de Voce. Nu mai mînca decît grîu încolţit, pentru că „aşa îi spusese Vocea”, începuse să-şi bea propria urină „pentru purificare” şi la ore fixe intra în transă. Nu trebuia deranjată. Dacă din întîmplare cineva intra în cameră şi ea „comunica cu Dumnezeu” o apucau crizele: arunca cu ce-i venea la îndemînă, urla ca o isterică şi se tăvălea pe jos, pînă intrusul sau intrusa pleca. Alteori rămînea cu ochii ficşi, privind în gol. Nu răspundea la nici o întrebare, nu mînca cu zilele „ca să se pedepsească pentru păcate”.

Între viață și moarte

Ajunsese un schelet ambulant. Leşina, dădea ochii peste cap şi din nas îi curgea sînge. Colegele de cameră, speriate, au sunat la ea acasă în Craiova. Cînd a auzit mama ei, femeie de la țară, nu i-a venit să creadă: „Fata mea cuminte să facă una ca asta?! Mă sui în tren şi o păruiesc bine. Mă duc şi peste nemernicul ăla care mi-a zăpăcit-o. Apoi chem poliţia.” Cînd a ajuns în Bucureşti, copila ei era la spital. Avea o puternică anemie şi medicii bănuiau că ar fi şi o septicemie la mijloc. Ea nici nu mai vorbea. Din 56 de kg., la o înălţime de 1.70, acum abia de cîntărea 37. Luni de zile Corina s-a zbătut între viaţă şi moarte. Maică-sa a umblat peste tot, l-a căutat pe nemernicul care i-a nenorocit fata, a făcut reclamaţie la poliţie, dar acesta dispăruse fără urmă. După şase luni de stat în spital, tînăra şi-a revenit. A întrerupt facultatea un an de zile şi a plecat în oraşul natal, să se întremeze. A consultat un psihiatru care a ajutat-o foarte mult şi, în momentul de faţă, este vindecată. A reuşit să-şi termine şi studiile. Se gîndeşte cu groază prin ce a trecut şi mereu îşi spune că a fost doar un coşmar. Și ea a avut noroc. Dar alții nu.

E.M.

Comments

comments

Despre Razvan Mateescu

este autorul a peste 1000 de reportaje publicate pe parcursul a două decenii în presa scrisă, în cele mai importante cotidiene centrale. A colaborat la mai multe publicații bucureștene cu articole pe teme de credință, societate, turism, oameni deosebiți. În anul 2006 jurnalistul a primit, împreună cu soţia lui, Dana Fodor, premiul pentru Faptul Divers Pozitiv.