Uluitor caz de poltergeist în cartierul Rahova

Unul dintre cele mai teribile cazuri de poltergeist s-a petrecut în București, în anul 1968. Pe vremea aceea, în Șoseaua Sălaj la nr. 244 se aflau două clădiri cu o […]

Nicu Potop

Unul dintre cele mai teribile cazuri de poltergeist s-a petrecut în București, în anul 1968. Pe vremea aceea, în Șoseaua Sălaj la nr. 244 se aflau două clădiri cu o arhitectură simetrică, banale, specifice periferiei capitalei.

Pietre care cad de nicăieri

După Revoluție, în acest loc a funcționat un mic atelier auto al cărui patron, Nicu Potop, a fost unul dintre protagoniștii întâmplărilor bizare din urmă cu mai bine de patru decenii. La ora actuală mai există puțin martori ai evenimentelor de atunci. Între 28 septembrie și 15 noiembrie 1968 organele de anchetă ale Miliției și membrii Cercului de Psihologie Medicală au consemnat un fenomen de poltergeist. Casa din partea stângă era ocupată de familia Gheorghe și Maria Chivu, care locuiau împreună cu fiul lor, Ion și nora, Ștefania. La rândul lor, aceștia doi aveau un băiat pe nume Laurențiu. În cealaltă casă stăteau niște rude apropiate: Maria Potop și fiica ei Caliope Manole, dar și mai mulți nepoți. În seara zilei de 28 septembrie locatarii imobilului din stânga au auzit niște bubuituri specifice căderii unor pietre, ca și cum acestea ar fi fost aruncate de cineva în curtea lor. La un moment dat, un geam de la fereastră s-a făcut țăndări și, alarmați, oamenii au ieșit în curte ca să vadă ce se întâmplă. Strada, curțile vecine, împrejurimile, erau pustii la acea oră și, oricât au încercat să găsească pe cineva care ar fi putut provoca zgomotele, nu au reușit. Două zile la rând, cam la aceeași oră, fenomenul s-a repetat. De data asta au fost sparte mai multe geamuri. „Totul începea cu un zgomot de pietre aruncate, iar apoi se spărgeau geamurile, așa, ca din senin”, și-a amintit, după ani de zile, Nicu Potop, fiul Mariei.

Geamuri sparte și teroare

De fiecare dată, locatarii căutau zadarnic să găsească autorii, ajutați și de vecini. Nimeni nu înțelegea nimic. Nu exista nici cel mai mic indiciu al prezenței vreunui intrus în acea zonă. Pietrele erau rotunde și foarte albe asemănătoare cu cele care pot fi găsite pe marginea râurilor. În perioada aceea, la actuala șosea a Sălajului din sectorul 5 al capitalei se făceau niște lucrări de instalare a unei conducte colectoare magistrale. Mormanele de pământ, în urma săpăturilor, depășeau un stat de om, însă nicăieri nu puteau fi văzute astfel de pietre. Lucrurile nu s-au liniștit nici după două zile. Pe 1 octombrie, dintr-un motiv oarecare, locatarii au fost plecați de acasă, iar la întoarcere au constatat că alte geamuri exterioare ale locuinței lor au fost sparte, dar și unul interior, dintre două camere. Ca să-și protejeze, cât de cât, casa, oamenii au montat câteva placaje de PFL în locul geamurilor sparte. Fenomenul a continuat și pe 4 octombrie, când pietrele venite de niciunde au spart un tablou, o vază și toate geamurile care mai rămăseseră întregi de la ușile interioare. De data asta, chiar că nu mai era de glumit! Așa că, locatarii, disperați, au cerut ajutorul Miliției. La fața locului au sosit și organe ale procuraturii, dar și experți în balistică. Aceștia nu și-au putut explica sub nicio formă traiectoria pietrelor. Vecinii erau îngroziți, iar vestea celor petrecute s-a dus din vorbă în vorbă. Teroarea se instalase.

Pietrele încuiate în fișete se întorc și lovesc

Asa arata locul in care s-a petrecut teribilul fenomen.

Lucrătorii miliției au colectat pietrele, le-au numerotat și le-au depozitat în fișierele metalice ale secției de cartier. Cu toate acestea, la câteva zile, aceleași pietre ce fuseseră însemnate de oamenii legii au reapărut din senin în curtea din Șoseaua Sălaj, provocând panică. Nicu Potop își amintește că, stând de vorbă cu unul dintre subofițerii lăsați de pază în fața casei, a fost lovit în spinare de un bulgăre de pământ. Când s-a întors, n-a observat pe nimeni. Fenomenul era atât de agresiv în curtea familiei Chivu, încât Maria ajunsese să umble cu o oală metalică pe cap, în chip de cască de protecție. Nimeni nu putea stăvili nebunia asta care se petrecea în fiecare zi între orele 17 și 22.30. Câte șapte-opt persoane stăteau de pază, însă niciuna nu putea să vadă de unde apar pietrele. Într-una din case, care avea toate ușile închise, s-a spart din senin o oglindă de la un șifonier. Tot în același șifonier, lenjeria și hainele au început să ardă mocnit și să fumege. Apoi, pe covor, au apărut niște flăcări de culoare albastră. Totul s-a umplut de fum. Un alt fapt curios este acela că butoanele aragazului și cheia buteliei se roteau singure în poziția „deschis”. Ca și când n-ar fi fost suficient, apariția unor obiecte, în special în cratițele cu mâncare, a pus capac la toate. Maria Potop s-a trezit cu un snop de buruieni în oala cu ciorbă. Era disperată. Cine să le pună acolo? Și de ce? Deasupra pilafului pluteau cutii goale de chibrituri și o proteză dentară formată din doi molari. Era prea de tot!

Avertisment din altă lume?

În cursul unei seri, pe peretele dintr-o cameră a apărut o lumină puternică, albastră, chiar deasupra patului unde dormea unul dintre copiii familiei. Presimțind pericolul, mama lui a venit și l-a luat, iar după câteva momente patul fiului ei era plin de cioburi. Fiecare dintre protagoniștii uluitoarelor întâmplări a trăit cu speranța că, până la urmă, autoritățile și specialiștii chemați la fața locului vor găsi o explicație logică a fenomenului. În acele zile și nopți de groază, poate că lumea de dincolo a lansat un avertisment serios în cartierul Rahova. De ce? N-o să aflăm niciodată. Unii dintre locatari și vecini au fost nevoiți să se mute. Nici preoții veniți în curtea și-n casa din Sălaș nu au reușit să facă mare lucru.

În data de 15 noiembrie 1968, Maria Potop a îngenunchiat în fața icoanei Maicii Domnului implorând-o să-l oprească pe cel ce le face atâta rău. Exact în acea zi fenomenele au încetat.

Dana și Răzvan Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.