Leoaică tânără, Mirela

Nu ne văzuserăm în realitate niciodată. Decât în fotografii. O fată blondă, de 34 de ani, înăltuță, firavă și veselă. Niciodată tristă. Râzând cu gura până la urechi. Plină de […]

Nu ne văzuserăm în realitate niciodată. Decât în fotografii. O fată blondă, de 34 de ani, înăltuță, firavă și veselă. Niciodată tristă. Râzând cu gura până la urechi. Plină de viață. Așa „explicau” pozele. Nu pot să spun de ce mă gândesc la ea, nu ca la o soră, ci mai acut, ca la mine însămi…

Apoi am vorbit la telefon și m-am apucat să scriu un text despre povestea ei. Nu mai contează ce am simțit, nici nu e nevoie să afle lumea. Că tot n-ar ajuta la nimic. Mirela are un cancer cu metastaze. A lovit-o boala în urmă cu câțiva ani, imediat după ce a piedut o ființă dragă ei: bunica. N-a știut, Mireluța, că durerea după mămăița o va mânca pe dinăuntru, o va chinui și-o va rupe în două. N-a știut nimeni. Apoi, doctorii, ca s-o salveze, au început să taie câte puțin din fata veselă, ba din ficat, ba din intestin, ba în cele din urmă i-au scos și uterul.

Bătăioasă din fire, s-a ridicat din comă și din pat. Gata! Și toți medicii au rămas uimți văzând cum bolnava, împodobită cu metastaze ca o regină, merge mai departe. Și iar o cură de citostatice care o puneau la pământ, apoi iar un pumn de pastile și paișpe injecții intravenoase, și iar rău, și iar vomă și iar chinuri.

O sunam la telefon sau mă suna ea. Îmi povestea totul simplu, minute în șir, de parcă ar fi vorbit despre altcineva din Tanganica, detașată, cu o veselie care arde ca o febră…

Am întrebat-o câte kile mai are. Nu știu ce m-a apucat. Curiozitate de veveriță cretină. A râs frumos, cu poftă. O auzeam cum dă capul pe spate, ca o leoaică ce e. „Dănuța, nu m-am mai cântărit, de frică. Hi! Hi! Dar după ce mi-au scos doctorii atâtea din mine, cu siguranță sunt mai…suplă. Ha! Ha! Să știi că eu sunt o fată serioasă. Nu mă încurc cu o viroză respiratorie simplă sau cu o amigdalită, eu capăt ce e mai grav pe lume: cancer! Dar las că-i vin eu de hac, nu mă las..Nu-s eu o leoaică tânără?”

Am râs și eu cu ea. Speram ca analizele alea să fie greșite. Cum metastaze? Cum? Citisem rezultatele, mi le trimisese prin e-mail. Scria negru pe alb: METASTAZE. Nu-mi venea să cred. Afară era așa de frumos, soare, cer senin, copii, bucurie, ce-s alea metastaze și ce vor ele cu oamenii, cu noi, cu Mirela?

Moartea, ca râia, dădea târcoale. Amușina, nemernica. Dar când o vedea pe Mirela râzând și țopâind a un copil nebun, odată o apuca, așa, o rușine și-o tulburare și-o scârbă de faptele ei. Și pleca.

În urmă cu mai multe săptămâni m-a sunat mama Mirelei, erau amândouă la Fundeni. Veniseră pentru niște analize și…doctorii nu le-au mai lăsat să plece. Prietena mea de pe Facebook putea muri oricând. Au pus-o la perfuzii. Nu mai funcționa nicio chimioterapie, niciun tratament. Era prea slăbit organismul.

Atunci am reușit și eu s-o văd în carne și oase. Am strîns-o tare în brațe și m-am gândit că, de multă vreme, eu nu mai am nicio prietenă căreia să-i spun că-mi vine să fug din lumea mea, să urlu de durere și să mă dau cu tâmpla de stelele lui Blaga. Mirela s-a uitat în mine, ciudat, a simțit probabil că danele din mine nu se înțeleg între ele, și mi-a spus:

-Hai c-o să fie bine. Într-un fel sau în altul tot trebuie să se întâmple ceva.

Și mi-a zâmbit, așa, cum numai un om care se sărută zilnic cu durerea pe gură o mai poate face.

DFM

Comments

comments

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.