O coroană pentru coana Elisabeta

Domnilor, sunt un nenorocit! Muncesc în Norvegia de ani de zile și fac praf toată strânsurica mea într-o săptămână de ședere în România. Stau așa beat într-un bar din Capitală, […]

Domnilor, sunt un nenorocit! Muncesc în Norvegia de ani de zile și fac praf toată strânsurica mea într-o săptămână de ședere în România. Stau așa beat într-un bar din Capitală, iar lacrimile îmi țâșnesc pe obraz ca o fântână arteziană. A murit tata, iar eu nu i-am dus o floare, o coroană, domnule…

Dracu l-a pus să se-nsoare a doua oară? Mi-a fost și mie ciudă, să o lase pe mama și să ia o parașută din Focșani! Ei, dar îl fac eu să-i pară rău. Am să-i cumpăr o coroană din crini și i-o duc la mormânt, să vadă că nu am suflet de câine.

Dar unde-i îngropat tata? Nu-i nimic, mă duc cu coroana la parașută, iar ea va merge cu mine crăpând de ciudă că ei nu-i va pune nimeni pe mormânt așa mândrețe de coroană!

Și uite așa, cum eu ce promit la beție fac la trezire, a doua zi plec la Focșani. Florăria am selectat-o de pe net și i-am repetat florăresei:

– Vreau o coroană imensă din crini naturali pentru tata! Să vadă ce copil a făcut!

I-am simțit invidia în priviri. A strâns ușor din buze. Poate și pentru că sunt bărbat bine și sufletist, iar ea avea verighetă. Un bărbat care duce tatălui la mormânt o coroană scumpă, va duce cu siguranță și nevestei! I-am citit gândurile, domnule…

Ce operă de artă a ieșit din mâna ei! Am luat coroana, am pus-o sus pe mașină, să admire toată lumea minunăția pe care i-a duceam eu lu’ tata. Când am ajuns la blocul fostei neveste, am dat-o jos și m-am dus cu ea la ușa apartamentului. Am sunat, am ciocănit, am strigat, deși pe vizor s-a uitat cineva, ușa aceea nu s-a deschis și s-a dus dracu’ fericirea lu’ tata! Ce s-ar mai fi mândrit el la ceilalți morți cu coroana de la fi-su!

Am plecat năuc spre cimitir, că nu se cădea să mă întorc cu coroana în București sau să arunc la gunoi o căciulă de bani.

Cum moștenesc genialitatea de la mama, în cimitir am avut revelația: fosta nevastă a tatălui meu nu mi-a deschis fiindcă o fi zis că i-am dus ei de vie o coroană. N-o să vadă ea nimic de la mine, în vecii vecilor!

Mă uit la zecile de cruci, unele mâncate de carii, altele din marmură și văd pe o cruce albă un chip frumos și un nume: Elisabeta.

Ca un băiat gentil, îmi iau șapca de pe cap, fac o reverență și mă prezint:

– Sunt eu, coană Elisabeto! Am vrut să-i duc o coroană nenorocitului de tata, dar cum nu-l găsesc nici mort, ia-o dumneata și bucură-te!

Am plecat din cimitir covârșit de gestul nobil pe care l-am făcut, iar până la București am întrebat-o pe coana Elisabeta:

– Ei, nu-i așa că ți-a plăcut? Ce zici de un așa bărbat care este galant și cu doamnele moarte?

 de Elena Stan

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.