Vă aduceți aminte de cărțile copilăriei?

Vă mai aduceți aminte de cărțile care ne-au luminat copilăria în urmă cu 30 – 40 de ani? Astăzi, când librăriile sunt invadate de volume multicolore și lucioase, care îți […]

Vă mai aduceți aminte de cărțile care ne-au luminat copilăria în urmă cu 30 – 40 de ani? Astăzi, când librăriile sunt invadate de volume multicolore și lucioase, care îți iau ochii cu imagini spectaculoase, dar mai puțin cu texte, când editorii și tipografii au ajuns la paroxism în a-și prezenta produsele și fac dintr-o biată carte un animal fantastic de carton sau un evantai cu figurine în relief, care conține măcar un DVD sau o trusă de creioane ecologice, mi-aduc aminte de cât de serioase veneau cărțile pe vremuri la întâlnirea cu cei mici.

 

De pe raftul bibliotecii, stând în picioare lipită de perete ca o bunicuță care-și cheamă nepoții la masă, cărțile acelea, martorii muți ai atâtor ani, schimbări, ale căror personaje mi-au ținut de urât în zilele mohorâte și ploiase de toamnă sunt încă pline de viață. Vă mai aduceți aminte de „Taina crăiesei” scrisă de Dorina Rădulescu sau de „Nică fără frică” al Ninei Cassian? De „Micii sălbatici” ai lui Ernest Thompson Seton, de basmele lui Mihai Eminescu, Mihai Lungianu sau ale fraților Grimm, de „Copiii muntelui de aur” a lui Alexandru Mitru sau de „Necazurile scrumbiei cu coada tăiată” povestea tristă scrisă de Michaela Bogza și Nicoleta Ciupercescu? Dar pe „Morcoveață”, (cartea lui Jules Renard) îl mai știți?

De povestea „Diferite roți”, când un cocoș încerca să-și închege un car folosind roți de dimensiuni diferite, de „Banul câștigat din muncă” sau „Un meci de pomină”, partida de fotbal dintre două echipe de ursuleți hrăniți de mamele lor cu supă de zmeură îmi amintesc și acum, după atâția ani.

Când a apărut cartea „Între noi copiii”, scrisă de Nina Cassian, a fost bătaie pe ea. Ai mei n-au mai găsit decât un exemplar, cu câteva pagini rupte, din tipografie, dar tot l-au cumpărat. Astăzi, asemenea cărți se găsesc la buchiniști cu 5 lei bucata. Avea poezia aceea „Lizuca Uituca” la care râdeam cu toții. Nu știți? Lizuca, fetița dezordonată care, până la urmă, intră în conflict cu propriile rechizite și hăinuțe. Nu l-am uitat nici pe „Cuore, inimă de copil”, de Edmondo de Amicis, poveste care mi-a marcat definitiv copilăria. Eram în clasa a III-a când am citit-o și am plâns de mila lui. Trăiam, efectiv, durerea micului băiat care plecase în căutarea mamei. Erau istorii și întâmplări minunate, pe care nu le mai regăsesc azi în noile cărți.

„Muzicuța cu schimbător” a lui Nicuță Tănase mi-a picat în mâini la 10 ani. N-am mai lăsat-o. Am recitit-o până când am îndoit cotorul și paginile. O știam pe de rost. Am citit-o și acum, recent. Nu și-a pierdut din farmec, chiar dacă elevii din ziua de azi nu mai sunt pionieri. Și sunt un om bogat pentru că le am pe toate în mine și nimeni, niciodată, nu mi le poate șterge din suflet.

Răzvan Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.