Comoara din întuneric

M-am mobilizat rapid. Mama venise şi ea din puşcărie odată cu decretul lui Iliescu. Pe Vasile si pe Mihaela a trebuit să-i las la ea. N-am putut să-l iau cu […]

M-am mobilizat rapid. Mama venise şi ea din puşcărie odată cu decretul lui Iliescu. Pe Vasile si pe Mihaela a trebuit să-i las la ea. N-am putut să-l iau cu mine decât pe Robert. Era mic, cât o rotiţă de ceas.

Îmi amintesc cum se încolăcea cu mâinile de gâtul meu şi nu-mi mai dădea drumul până când nu adormea. L-am pus şi pe el în rucsac, alături de vreo două conserve, un pumn de caramele, două cutii de lapte praf si 11 dolari. Atât am luat cu mine, când am pornit spre mult visatul Occident. Am plecat cu o Dacia 1310, de culoare galbenă, pe care am vândut-o în Polonia, la Cescin, pe două mii de mărci vest-german. Noaptea, târziu, am reuşit să trec graniţa ilegal, în Germania. Robert dormea cum v-am spus, agăţat de gâtul meu. Intrase cu totul în rucsacul pe care-l purtam în spate. Aveam la mine un cuţit cu mâner de os pe care mi-l fixasem la gleznă cu o bandă adezivă.

Plecasem în necunoscut, într-o lume neştiută, şi nu ştiam la ce să mă aştept. Mă temeam întruna că ar putea să mă atace cineva. În Germania, undeva pe la 10 km de frontieră, m-am oprit pe malul unui pârâu, cu gând să înnoptez. Mi-am încropit un culcuş dintr-o pătură şi o pernă mică pe care le luasem cu mine din ţară. Îmi ţineam copilul strâns în braţe, îi simţeam bătăile inimii, îl auzeam cum respiră încetişor. Încercam să adorm, când de-odată am observat o luminiţă ciudată care clipea din când în când la câţiva paşi de locul în care poposisem. Apărea, ca să dispară apoi în câteva minute. Robert dormea liniştit lângă mine.

Cuprins de curiozitate, m-am ridicat încet şi, fără să pierd copilul din ochi, m-am apropiat de lumina aceea, convins că am de-a face cu un roi de licurici. Dar lumina era prea albastră şi mult prea strălucitoare. Dăinuia în mod ciudat deasupra pământului. Fără să mă gândesc prea mult, am băgat mâna în apa mâloasă şi am atins imediat un obiect dur. Bâjbâind cu mâna în jurului lui, mi-am dat seama ca seamănă foarte bine cu un ulcior cu gura largă. Imediat am găsit şi ce părea să fie o toartă, am apucat-o şi am tras de ea cu putere. Efortul s-a dovedit zadarnic. Ca să-l smulg din ascunzătoarea lui secretă a fost necesar să mă folosesc de puterea ambelor braţe. Am smucit de câteva ori şi am reuşit în sfârşit să îl aduc la suprafaţă. Îmi aduc aminte că în tot acest timp nu mi-am scăpat niciodată copilul din ochi.

Ia să vedem ce avem noi aici, mi-am spus, mulţumit că Robert nu s-a trezit. Era greu să vezi ceva în bezna aceea. Mi-am aprins de vreo câteva ori bricheta şi n-am zărit altceva decât mâl. Am scos cuţitul şi am scormonit mai departe prin pământul vâscos. Nimic. Mi-a trecut prin minte să scurg ce se putea din ulcior. Când nămolul de la suprafaţă, plin de viermi şi insecte de apă s-a dus, mare mi-a fost mirarea: obiectul de lut era plin cu monede lucioase ( dimineaţa mi-a fost clar că sunt de aur şi de argint), coliere de perle, pietre de toate culorile pământului străluceau în noapte sub privirile mele încremenite. Şi-aveau în curând să strălucească şi mai mult, pe măsură ce le spălam în apa pârâiaşului din apropiere. Îmi treceau prin cap tot felul de gânduri ciudate. Mi-am amintit chiar că citisem undeva ca perlele sunt vii şi că nu trăiesc mai mult de 500-600 de ani, după care mor! Atunci culoarea începe să li se stingă şi se transformă din cunoscutul alb strălucitor într-o culoare tulbure şi fumurie.

de Iancu Samson

Comments

comments

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.