M-a părăsit pentru că mi-am dorit un copil cu el

Mă privesc în oglindă și îmi vine să plâng. Sunt frumoasă, tânără, am de toate. Numai noroc nu. De ce spun asta? Să vă povestesc: Mă cheamă Veronica și sunt […]

Mă privesc în oglindă și îmi vine să plâng. Sunt frumoasă, tânără, am de toate. Numai noroc nu. De ce spun asta? Să vă povestesc: Mă cheamă Veronica și sunt din Brașov. M-am căsătorit din dragoste, în urmă cu 14 ani, cu bărbatul pe care l-am visat mereu: frumos, înalt, brunet, cu ochii verzi. Ne iubeam cu adevărat. Cel puțin eu așa credeam. 

Aveam 20 de ani, eram virgină, el 30. Auzisem că nu fusese ușă de biserică, îi plăceau femeile, ele pe el și de aici pornea toată nebunia, vârtej. Vlad arăta atât de bine, (arată și acum!) jurai că e actor sau fotomodel. De fapt, el este fotograf, face poze la nunți, petreceri și la botezuri. Mergeam cu el pe stradă sau prin cluburi și nu exista fată, femeie, tânără sau mai în vârstă, care să nu rămână cu privirile lipite, ca ventuzele, de el. Eu mă simțeam măgulită, eram mândră ca o proastă, Doamne, eu să am un asemenea soț? Mă uitam cum zâmbește el, iar cucoanele de la nunțile unde aveam noi de lucru, căci mă lua cu el, ca să-l ajut, pur și simplu săreau pe el, nu alta. Îl pipăiau cu ochii, l-ar fi dezbrăcat acolo. Dar el era numai și numai al meu. (Eh, așa credeam eu!). În curând aveam să constat că îl împărțeam și cu Diana și cu Teodora și cu Narcisa și cu Ionela și cu Marinela și cu Denisa. Acestea erau amicele mele și…amantele lui.

„Veronico, l-am văzut pe Vlad cu una blondă, ieri, în club. Se pupau de mama focului”, îmi spunea Iulia, vară-mea.

Simțeam că mor. Azi așa, mâine, la fel. Slăbisem, plângeam, aveam cearcăne. Părinții mei vedeau cum mă topesc ca o lumânare. Eram studentă în anul patru la Drept, nu-mi mai ardea de școală, de nimic și de nimeni.

Au trecut anii. Viața alături de Vlad, acest macho care îmi îngenunchease sentimentele, inima, toată ființa, a fost extrem de grea. Îmi doream foarte mult să am un copil, să devin mamă. El, însă, nu era de acord. „Copil? Mai așteaptă. Nu sunt pregătit.” Și iar mă păcălea un an de zile.

S-a întâmplat să rămân însărcinată de câteva ori. Spun că „s-a întâmplat” pentru că special m-am făcut că uit să-mi iau anticoncepționalele. Credeam că, pus în fața realității, va accepta. Dar nu. Turba. Mă trimitea să fac chiuretaj și mă amenința că mă părăsește.

Doamne, plâng și acuma când vă scriu! Îl iubeam. Numai că nu se putea abține când vedea o femeie frumoasă. Era ca un fel de drog.

Rămăsesem din nou gravidă. Într-o seară, m-am hotărât: „Vlad, eu las copilul. Ai 44 de ani, eu 34, e timpul să avem o familie.” M-a privit într-o dungă: „Știi ce fac dacă mă forțezi, da?”

Nu m-a mai interesat. Copilul acela trebuia să fie al meu și să trăiască! Văzând că nu mă înduplecă și că burtica îmi crește în fiecare lună, s-a mutat din apartamentul nostru la noua lui…„achiziție”, o puștoaică de 17 ani. Am născut un băiețel care seamănă leit cu el, dar are ochii mei, albaștri. I-am pus numele Florian. N-a venit la botez pentru că era la mare, cu gagica…

Mâine e ziua lui Florian, împlinește un anișor. Vlad l-a văzut de vreo trei ori până acum, nici nu știe cât a crescut și cât e de deștept. N-am divorțat încă. Dar cred că o voi face curând. Nu e cale să devenim o familie. Îl mai „văd” pe Facebook unde pune poze cu noile cuceriri. Din păcate, nu are absolut niciuna cu băiețelul lui. Și asta mă doare cel mai tare…

Veronica, Brașov

Comments

comments

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.