Paparudă-rudă, vino de mă udă!

N-a mai plouat de multă vreme în zona Pipera. Pământul din grădina mea are răni adânci, pot să bag laba piciorului în crăpături și se tot duce în jos. E […]

N-a mai plouat de multă vreme în zona Pipera. Pământul din grădina mea are răni adânci, pot să bag laba piciorului în crăpături și se tot duce în jos. E pământ prost, dacă plouă luni, miercuri e uscat-beton!

Mi-e poftă de-un tunet, mi-e sete de-o ploaie deasă și binefăcătoare, să-mi ude iarba, petuniile, trandafirii și dovlecii, să-mi răcorească fruntea, părul și gândurile care-s așa de multe. Ploaia care curăță, ploaia care mângâie, ploaia care acoperă, ploaia care vorbește. O aștept.

Vreau să plouă cu stropi mari și grei care dor, chem ploaia de zile-ntregi, ea nu aude, e surdă, săraca, e prin altă părți, are treabă.

Când eram mică, la țară, aproape de Borcea, priveam țigăncușele cum jucau Paparuda, ca să plouă. Erau desculțe, negre, cu niște ochi fioroși de frumoși, verzi, amețitori, te paralizau cu privirea…Îmi era frică de ele, dar numai prin preajma lor stăteam. Mă fascinau și mă îngrozeau.

Țăranii din sat le dădeau ceva de mâncare, de băut, țoale vechi, iar ele dansau de mama focului, cântau cu voci subțiri și alunecoase ca șerpii. Și, culmea! Ploaia le auzea și venea grăbită, de parcă pirandele i-ar fi promis ceva, neștiut de noi, ăștialalți.

A doua zi cerul își desfăcea pieptul plin de apă și dădea drumul șuvoiului rece și bun. Hrănea pâmântul. Ne alăpta pe toți, și răi, și buni, și urâți și frumoși, și țigani, și români, și evrei, și machidoni, și turci, că erau mulți prin zonă. Bea toată lumea. Beau păsările, copacii, pâmântul. Noi, copiii, alergam pe uliță cu gurile căscate și mestecam, ca pe-o bomboană, apa vie și curată.

Ia să vedem, îmi mai amintesc cântecul?

Paparudă-rudă

Vino de ne udă

Cu găleata-leată

Peste toată ceata.

Cu ciubărul-băru

Peste tot poporu.

Dă-ne, Doamne, cheile

Să descuiem Cerurile

Să curgă șiroaiele

Să umple pâraiele.

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.