Poveste din tinerețe

Au fost odata ca niciodata trei prieteni foarte buni: o fata si doi baieti. Locuiau in acelasi cartier si imparteau aceleasi bucurii ceausiste si viata cu cheia de gat. Pe […]

Au fost odata ca niciodata trei prieteni foarte buni: o fata si doi baieti. Locuiau in acelasi cartier si imparteau aceleasi bucurii ceausiste si viata cu cheia de gat. Pe masura ce cresteau, relatia dintre ei se aprofunda si deveneau chiar cei mai buni prieteni.

Aveau un ritual anume: parintii lor plecau la munca inainte de ora 7, caci atunci se auzea sirena de la întreprinere. Chiar daca acestia faceau parte din categorii sociale diferite (medic, inginer, maistru, muncitor, contabila si secretar de partid), acest lucru nu a reprezentat niciodata un motiv de segregare intre ei, caci afara, in spatele blocului, mancau acelasi cocosel de zahar ars, aceleasi floricele roz in bulgaras si aceeasi guma Turbo, de la tiganca din colt, care facea bisnita si avea mereu ceva bun ascuns sub fustele supraetajate.

În fiecare dimineata, la ora opt ei se intalneau.

Anii au trecut si nu mai erau de acum copii, ci adolescenti. S-a terminat si liceul, dar relatia lor mergea inainte. Acum nu mai imparteau dulciuri, nu mai faceau schimb de timbre sau surprize de la guma, insa ramaneau la acelasi ritual: la ora 8 se inatalneau. Acum isi beau cafeaua impreuna si serveau micul-dejun, in fiecare dimineata la cate unul acasa, prin rotatie, astfel incat parintii sa nu realizeze ca lipsea prea multa cafea sau prea multa mancare…

Azi asa, maine asa, pana cand, inevitabilul s-a produs: Ana s-a indragostit de Mihai, iar Radu simtea ca nu poate rezista fara Ana. Niciunul dintre ei nu a spus nimic concret (caci niciunul nu era dispus sa piarda relatia speciala dintre ei), insa tensiunea crestea cu fiecare zi… Apoi a inceput anul universitar si fiecare a plecat catre facultate si caminul studentesc. Intamplare sau nu, Ana si Radu erau in acelasi centru universitar, pe cand Mihai a plecat in alta directie, la o suta de kilometri departare. In timpul anului scolar fiecare isi vedea de ale sale, insa in vacante ritualul ramasese acelasi. Dar ei se schimbasera. Radu avea o iubita, Mihai avea si el o draguță, iar Ana, la rândul ei, incerca sa strabata bariera culturala intre tara ei si tara vecina si prietena, Iugoslavia (la acea ora inca mai era Iugoslavia!) avand ca iubit un student strain.

Toate bune si frumoase, insa in momentul in care vacanta venea, ei erau mereu impreuna, caci partenerii de cuplu nu erau din acelasi mic si frumos oras de la poalele Bucegilor. In prima vacanta universitara parea ca lucrurile au luat o alta intorsatura… desi niciunul nu vroia sa recunoasca, ceva se inatamplase cu ei.

Lucrurile pareau mult mai serioase acum. Ana era din ce in ce mai indragostita de Mihai, iar Radu nu stia cum sa faca sa fure macar cateva minute singur cu Ana. In fiecare seara se intalneau in batrana si iubita Dacie a lui Radu si stateau de vorba, filosofau, beau o bere si fumau impreuna, imaginandu-si tot felul de scenarii de viata. Ce am uitat sa va spun e ca Radu avea o noua iubita, din acelasi oras cu ei, asadar nu reusea mereu sa ajunga in timp la intalniri. Iar Mihai si Ana reuseau sa fure minute bune doar ei singuri. Au discutat, au intors pe toate partile problema si au hotarat ca este mai bine sa nu strice trio-ul lor minunat. Asa ca il asteptau cuminti pe Radu sa li se alature. Dar orgoliul masculin este renumit, astfel ca, la un moment dat, fara ca macar unul dintre ei sa realizeze a inceput o competitie.

Se desparteau intre blocuri la aceeasi ora si plecau spre casa, insa Mihai suna pe telefronul fix (inca mai erau celebrele telefoane cu disc si sonerie enervanta, care avea darul de a trezi parintii obositi!) si o chema afara pe Ana ca sa ii ofere un buchet de flori (furat dintre cele primite de mama lui!). Dar nici Radu nu era mai prejos: cand ai lui erau plecati din localitate (cam o data la 2 saptamani) o chema pe Ana la o cina romantica pregatita de el si ii canta la pian. Si asa a trecut prima vacanta de vara universitara, fara ca nimic concret sa se intample sau ca ceva sa le umbreasca bucuria celor trei muschetari.

A mai trecut un an si a venit cea de-a doua vacanta de vara! Lucrurile s-au complicat, caci Mihai avea de gand sa isi ceara prietena de sotie, iar acest lucru a ranit-o rau pe Ana. Radu a profitat de ocazie si i-a tot susurat la ureche ca Mihai nu a iubit-o niciodata atat cat a meritat, ca el o adora si ar face orice pentru ea. Dar mai ales i-a spus ca el si-a parasit iubita si ca vrea o relatie cu Ana. Ana era ranita de faptul ca Mihai a tradat-o in acest fel, asa ca la insistentele lui a cedat si a decis sa inceapa o relatie cu Radu, desi instinctul ii spunea ca nu va dura, caci se cunosteau mult prea bine si puteau sa se raneasca foarte mult unul pe celalalt.

Din pacate a avut dreptate! S-au mutat impreuna in camera de camin, dar lucrurile mergeau exact pe dos, caci stia fiecare ce butoane sa apese pentru a plati o anumita greseala a celuilalt. Ba mai mult, Ana a aflat, din pura intamplare, ca Radu nu se despartise cu adevarat de iubita lui si „mergea in paralel” cu amandoua, avand in vedere ca ea ramasese in orasul natal. La un moment dat, Mihai chiar a intrecut orice limita si si-a adus iubita, in semn de razbunare, dupa o cearta serioasa, in camera lor comuna de camin.

Ana isi vanduse locul intr-un camin din alt complex studentesc si cheltuisera impreuna banii, asa ca nu avea unde sa mai plece. Colegii de camera priveau cu amuzament toata situatia si asteptau cu nerabdare ca fetele sa se incaiere. Ba mai mult, mai chemasera si prietenii sa asiste la „the cat fight”.

Asa a trecut prima zi si prima seara: cu priviri piezise si marunteli din buze. Dimineata, baietii au plecat la facultate, la cursuri. Avand in vedere ca Ana intra mai tarziu la cursuri, iar iubita lui Mihai invata dupa-amiaza, s-au trezit amandoua in camera, singure si gata sa se certe. Insa lucrurile nu au stat asa: s-au privit, s-au masurat din ochi si au decis sa aiba o discutie! Deja se impunea o asemenea masura, daca trebuiau sa traiasca intre aceeasi pereti. Asa ca si-au facut cafea, s-au asezat confortabil, si-au aprins cate o tigara si au inceput sa vorbeasca… Aveau multe sa-si spuna, dar mai ales aveau un inamic comun: Mihai! Cel care le mintise pe amandoua. Vorba aceea, „cainii se bat la stana, dar cand vine lupul sunt uniti pentru acelasi scop”! Asa ca s-au decis sa ii dea o lectie: cand el a venit de la cursuri le-a gasit pe amandoua vorbind ca doua bune prietene!

De soc i-au cazut si falca si painea pe care o tinea in mana… Ce s-a mai intamplat? Fetele i-au dat amandoua papucii si au ramas prietene foarte bune, chiar si dupa 15 ani!

Daca va intrebati ce s-a intamplat cu Radu, va explic: nu a fost fericit niciodata cu sotia lui, caci ea avea bani si el nu! A incercat sa se integreze in familia ei, insa a picat in patima bauturii si s-a autodistrus, caci niciodata nu a reusit sa o uite pe Ana. A mai incercat sa o contacteze, intr-o noapte, cand era beat si deprimat, insa Ana nu a putut face nimic pentru el, chiar daca a incercat si inca il mai iubea. El a ales sa ramana unde era, caci avea un copil pe care il adora.

Poveste adevărata primită de la Ana.

Comments

comments

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.