Cine alungă vizitatorii de la Mănăstirea Chiajna?

Despre Mănăstirea Chiajna s-au scris multe texte, unele adevărate, altele inventate de jurnaliști flămânzi de rating. Cert e că acolo e o zonă pustie unde se întîmplă lucruri ciudate. Cine le […]

Despre Mănăstirea Chiajna s-au scris multe texte, unele adevărate, altele inventate de jurnaliști flămânzi de rating. Cert e că acolo e o zonă pustie unde se întîmplă lucruri ciudate. Cine le dă dreptul unor persoane să aducă excavatoare (chiar, de unde fac rost de asemenea mașini?) ca să facă gropi imense, de zeci de metri lungime și adâncime, în cautarea de fier vechi?

Mai mulți cititori ne-au telefonat, sau ne-au scris, plângându-se că nu pot ajunge la mănăstire ori că sunt alungați, cu violență. Am încercat și noi să vorbim la Patriarhie, dar mai degrabă am reuși să purtăm o discuție cu drăguțul de Sfântul Petru decât cu reprezentanții BOR!

Așa că, vă lăsăm și pe voi să cititți istorioara unui amic de-al nostru, unul dintre aceia care i-au ajutat pe călugări la început, când au ridicat chiliile, unul care a mediatizat intens zona prin fotografiile lui, și s-a bucurat, ca și noi, Dana și Răzvan, că acel monument istoric va fi refăcut. În timp ce făcea poze în zonă, s-a întâlnit cu un cetățean teribil de nervos, care l-a alungat de pe „terenul lui”.

Excavatoarele au voie la mănăstirea Chiajna.

Buna seara,

Doresc sa va aduc la cunostinta cateva fapte intamplate la ruinele Manastirii Chiajna.

Dupa cum stiti, opinia publica a contribuit enorm la publicitatea acestui loc. Tot opinia publica a initiat dorinta refacerii acesteia. De circa trei ani, eu, personal, am trecut pe acolo, considerand locul a fi deosebit. Nu importa faptul ca majoritatea celor ce au trecut pe acolo au facut-o din dragostea pentru fotografie. Astazi am trecut din nou, ora era 17:00 si curtea de langa ruina era goala (poarta fiind deschisa). Cand am ajuns la gard nu era trecut nimic explicativ (precum ca ruina ar fi in reconstructie sau ca ar fi interzise vizitele sau altceva asemanator).

Cand ne-am apropiat de ruina, imediat a rasarit un domn (nu i-am cerut sa-mi spuna cine este si nici el nu a facut-o). Acesta pe un ton nervos ne-a spus ca nu se poate vizita si ca nu se pot face poze deocamdata. Repet… a spus toate acestea pe un ton amenintator si ne-a poftit afara de pe domeniul ce parea al sau. Cand am iesit de pe poarta am incercat sa fac o poza de pe camp si iar a strigat ca “daca vrem sa stim… si campul acela e al sau, ca-i mostenit de la bunicul sau”.

Ne-a condus (e elegant spus!) cateva sute bune de metri ca sa se asigure personal ca plecam. In timpul asta tot zicea ca din cauza celor ca noi s-a dus buhul ca locul e blestemat si plin de fantome, precum si alte aberatii.

Intrebarile mele sunt:

1. Ce se intampla la ruina Chiajna? Sunt chilii si o bisericuta din lemn.

2. Cu ce am deranjat daca am intrat (nu in chilii sau in bisericuta din lemn) ci pe pamantul de langa ruina.

3. De ce este interzis accesul in/langa ruina? Din cate stiu nimanui nu i-a cazut vreodata vreo caramida in cap si nimeni nu a murit accidental acolo.

4. De ce ingraditi accesul oamenilor de buna credinta, pasionati de istorie si de trecutul acestei tari? Acel loc a fost liber si lasat in paragina sute de ani. Deodata Patriarhia si-a adus aminte de el?

Nu mi se pare normal sa ingraditi accesul oamenilor in felul acesta! Ma gandesc sa sesizez un post de televiziune si sa povestesc aceste lucruri. Adica, noi, oamenii de buna credinta am facut ca acel loc sa fie cunoscut, prin fotografiile si articolele noastre, am reusit sa ii dam locului atentia cuvenita; am initiat reconstructia si tot noi suntem dati afara ca niste… infractori? Oameni ca noi duceau calugarilor de acolo cele trebuincioase: apa, hrana, consumabile si tot noi suntem tratati precum infractorii?

Tind sa cred ca acolo se intampla ceva putred, altfel nu gasesc explicatii. De ce ar fi fost deranjat acel preot (sau calugar) de doi vizitatori?

Va rog sa cercetati la fata locului ce se intampla cu acel loc si va rog sa-mi comunicati si mie la adresa de e-mail. Asta mi s-a intamplat azi si practic nu am cuvinte sa-mi explic.

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.