Cine interzice vizitele și fotografiatul la mănăstirea Chiajna?

După ce în urmă cu mai mulți ani călugării de la mănăstirea Chiajna au lansat pe Internet o listă de subscripție publică pentru refacerea monumentului istoric, astăzi ei gonesc vizitatorii. […]

După ce în urmă cu mai mulți ani călugării de la mănăstirea Chiajna au lansat pe Internet o listă de subscripție publică pentru refacerea monumentului istoric, astăzi ei gonesc vizitatorii.

Să zicem că  s-au supărat pe unii jurnaliști, cam tralala și dornici de rating, care au spus că acolo sunt fantome, spirite și se aud clopote bătând, ding-dong-ding. Sunt de acord cu fețele bisericești, dar asta nu înseamnă că trebuie alungați cu blesteme și amenințări turiștii care vin să filmeze și să admire monumentul istoric.

Mai mult, unul dintre administratori susține că a copilărit printre ruinele mănăstirii și că tot terenul acela îi aparține. Mark, un tânăr pasionat de monumente istorice, s-a gândit să meargă să vadă și el mănăstirea Chiajna împreună cu mai mulți prieteni din străinătate, cu toții studenți. Cum au fost întâmpinați de cei care păzesc zona, veți afla din rândurile de mai jos. Apoi, veți trage singuri concluziile.

„Prietena mea m-a dus acolo, la Chiajna, si am ramas fascinat, ca si dumneavoastra cred, de istoria locului si de splendoarea ruinei. Acum doi ani cand am ajuns pentru a treia oara acolo, se petreceau slujbe religioase in interiorul ruinei, oficiate de preoti. Mi s-a parut si interesant, dar si extrem de ciudat, pentru ca nu vedeam rostul slujbelor acolo. Atunci puteai intra sa te plimbi si sa vizitezi. Cu fiecare vizita petrecuta acolo, simteai ca deja au aparut restrictii. Erai privit ciudat si intrebat ce cauti. Eu de fiecare data presimteam ca urmatoarea mea vizita acolo va fi si mai urata. La ultima vizita in apropierea toamnei, eram cu prietena mea si cu un grup de studenti straini pe care i-am dus intr-un loc deosebit.

Am observat ca bisericuta din lemn e gata, aspectul sau nefiind prea potrivit cu locul (ma refer la stilul constructiei) si am mai observat ca s-a facut in sfarsit curat in preajma ruinei (terenul fiind ca in palma). Fapt ciudat pentru ca din amintirile mele, pe langa ziduri erau cazute caramizi si bucati serioase. Biserica era inchisa si am fost luati la rost destul de agresiv de catre un tanar cu aspect bisericos (se pare ca are de-a face cumva cu religia prin studii etc.) ce ne-a spus ca nu se poate vizita. Eu, ca barbat, nu i-am facut fața tipului, dar se pare ca prietena a reusit. Practic i-a vorbit tare si urat, exact cum a vorbit si el. Strainii care erau cu noi s-au crucit, spuneau ca in viata lor nu au patit asa ceva in curtea unei biserici. Sa nu uit, tipul s-a recomandat a fi administratorul locului.

Baietii erau cu camerele foto in maini, unii aveau si stabilizare a aparatului (un fel de monopod cu picior). Tipul tipa la noi sa nu fotografiem si chiar ne-a amenintat ca vedem noi ce patim daca indraznim sa fotografiem. Pesemne avea in gand sa ne loveasca camerele sau sa ne blesteme. Cine stie?

Nu a fost in stare sa ne dea alte detalii privind vizitarea locului sau restaurarea manastirii. I-am spus, frumos, ca daca observam vreun avertisment la poarta, privind restrictii de vizitare sau fotografiatul interzis, ne-am fi conformat.

Eu am simtit ca deja locul nu mai e primitor si chiar nu m-am simtit bine. Daca veti merge acolo veti simti la fel ca mine cred. Nu stiu daca a primit ordinele astea de la superiori sai sau doar e excesul lui de zel. Tind sa cred insa ca are ceva probleme la cap, pentru ca ne-a povestit cum el a copilarit in interiorul ruinei si in prejma acesteia, precum si faptul ca pamantul, tot campul, inclusiv drumul de la betoniera de la strada si pana la ruina, i-au apartinut bunicului sau si ca el are actele si ca intr-un fel el acolo este la el acasa.

Nu-mi place ce se intampla, eu cred sunt interese privind intinderea de pamant uriasa, chiar daca se afla in preajma gropii de gunoi.

P.S. Am observat ce multe vizualizari a avut articolul dvs. E un subiect de interes. Eu v-as sfatui intr-o dupa amiaza frumoasa sa mergeti acolo, nu riscati nimic. Cainii sunt legati, oricum nu musca, nu pierdeti nimic. Puteti incerca sa inregistrati audio daca sunteti interpelata de individul acela. Pe mine ca si pe altii ne doare faptul ca brusc ne-a fost interzis accesul acolo. Cred ca daca mergeti sa donati o suma fie ea mica sau mare, poate o sa fiti bine primita.

Proprietatea mai nou e monitorizata video. Nu am inteles rostul. Oamenii de acolo sunt tare deranjati de vizitele celor ce vin sa vada numai ruina. Din cate stiu nu au loc slujbe in acea bisericuta. Cred ca ar trebui sa dati mai departe aceasta stire agentiilor de presa, ziarelor etc. Ar trebui sa faca cineva ordine si in lumea asta „a celor de sus de la Patriarhie”. Din cate am vazut in presa si la TV, in Romania se intampla lucruri stranii care nu se cad din partea unor preoti. Cred ca e timpul de o curatenie.

Toate cele bune!

Marc

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.