Dragostea vine din ciulini

Incerc sa definesc aici ce mi s-a intimplat la Bucuresti pe o durata de nici trei zile si nici acelea intregi, si nici macar consecutive, intre doi si sapte Septembrie […]

Incerc sa definesc aici ce mi s-a intimplat la Bucuresti pe o durata de nici trei zile si nici acelea intregi, si nici macar consecutive, intre doi si sapte Septembrie 2013 . Asociez povestea in sine cu o poveste de dragoste, cu un lant de evenimente, trairi, emotii, sperante.

Am cunoscut-o pe fata de care vorbesc,sa-i spunem Ciulina, treizeci de ani mai devreme, pe cind faceam practica de vara la struguri, la Ostrov, in anul trei de facultate. Acea intimplare simpla (à la Tudor Gheorghe) se inscria pentru mine intr-un lung lant de relatii de scurta durata, intense si devastatoare de fiecare data. Imi aduc aminte de parul ei lung, brunet, un pic infoiat, de privirea ei un pic pierduta. In a doua sau a treia zi de struguri dadusem nas in nas cu ea printre aracii cu struguri de masa (pentru export). Imi aduc aminte si acum de asaltul pe care l-am dat sa o cuceresc (era cam acelasi de fiecare data, cu ginduri, gesturi, priviri si cuvinte bine alese, care isi gaseau repede urechi ascultatoare). Ne-am intilnit seara, printre baraci. Prea repede, Ciulina s-a speriat si a fugit, ca sa se reintoarca mai tirziu. Atunci ne sarutasem intinsi pe iarba dintre baraci – colegii si prietenii mei beau tot ce alcool era potabil la nici trei metri. Mingiindu-i parul dadeam de ciulinii culesi pe cimp, de unde am hotarit sa o scot la iveala sub acest nume. Nu facusem dragoste, pentru ca « nu se putea », nu insistasem. A doua zi, vazind-o printre rindurile de struguri, am preferat sa fug, poate frustrat, poate nemultumit, nu mai stiu de ce. Multi ani de zile dupa aceea am descoperit citeva fotografii cu ea in gara la Ostrov.struguri albastri de Ostrov

Doi ani dupa ce am terminat facultatea (patru ani dupa aceasta intimplare) am plecat din tara.

29 de ani mai tirziu, Ciulina m-a contactat pe o retea de socializare profesionala. Am raspuns invitatiei ei de « imprietenire » cu intrebarea oarecum necavalereasca daca « Ea este cea pe care o sarutasem printre ciulini la Ostrov ». Au urmat citeva mailuri de « imblinzire reciproca » apoi am vorbit cu ea la telefon. Eu pe vremea aceea eram insurat, dar intilnirea cu Ciulina mi-a redeschis pofta de flirtat. Imi amintesc ca am cam intrerupt mailurile, in urma unui raspuns usor sec si inghetat al ei “ I am not in the mood”, la citeva apropouri prea putin voalate ale mele.

In aceasta perioada am trait momentul despartirii de fapt de sotia mea, pe care anii de viata comuna au uzat-o. Nu intru in detalii, ca asta nu e povestea ei.

La sfirsitul lui August am venit in vacanta la mama la Bucuresti. Printre alti prieteni, am prevenit-o si pe Ciulina ca mi-ar face placere sa o vad. I-am lasat numarul de portabil, sa ma caute cind se va elibera de treburile curente care o acaparau. O saptamina mai tirziu (in mod surprinzator) m-a sunat sa imi comunice ca ne putem vedea chiar in seara aceea pe care mi-o dedica (usor zeflemitor) in exclusivitate.

Nu aveam nimic de facut in seara accea, si am hotarit sa ne vedem, ea venind cu masina la un punct de intilnire pe care l-am stabilit. Stiu ca avea parul rosu din poza din medalionul retelei sociale, asa ca nu era greu sa o recunosc, chiar de departe.

Ea nu s-a oprit in locul ales ci in altul, deci cind m-a sunat sa imi spuna unde este, a trebuit sa alerg citeva sute de metri, si vorbind la telefon, alergind, ascunsa dupa un autobuz care pleca din statie, am vazut-o. Vazindu-i zimbetul si zimbetul din ochi, si unduirea fustei in vint, am simtit ce nu am simtit chiar nicioadata, atit de repede, atit de intens, atit de definitiv, atit de clar, atit de iremediabil. Seara, tirziu, am reusit sa definesc ce am simtit in clipa aceea: am stiut ca EA ESTE !

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.