Actorul Cristi Martin: harul de-a picta paharul…

Când l-am cunoscut pe actorul Cristi Martin știam prea puține despre el. Cam tot ce cunoaște majoritatea românului. Că e tipul simpatic cu halatu`, ăla nebun din reclama de la […]

Când l-am cunoscut pe actorul Cristi Martin știam prea puține despre el. Cam tot ce cunoaște majoritatea românului. Că e tipul simpatic cu halatu`, ăla nebun din reclama de la Altex (da` halatu`, doamnă, cât e halatu`?) și că joacă în Serviciul Român de Comedie şi în serialul Spitalul de demenţă de la Pro TV. 

Dar, cât trăiește, femeia învață, așa că, mi-am făcut frumușel temele, l-am abordat și ne-am întâlnit într-o zi la mine acasă. Îmi plac oamenii frumoși (cui nu-i plac?) și ador să-mi împodobesc viața cu ei. Atâta cât pot. Iar Cristi e unul dintre ei. Am vorbit, am povestit, am râs, Andrei, fiul meu, i-a arătat desenele lui ciudate cu Ben Ten, pisici pe motociclete, căței cu fular, extratereștri și gagici blonde care au bubă la genunchi pentru că au dansat prea mult. Andrei, Cristi si niste desene.

Din când în când îi mai „deranjam” și eu cu ceva întrebări. Mai strigă lumea după el pe stradă? „Mai strigă, da. Nu cred că oamenii pot uita așa de ușor. Nu mă deranjează…dar nici prea comod nu-mi e. Când sunt la cumpărături sau aștept pe cineva într-un club, mai aud că urlă câte unu`: <<Da` halatu`, doamnă, halatu`? Cât e halatu`?>> Ăsta e un pericol pentru orice actor. Pericolul de a fi identificat cu un personaj jucat de el. Norocul meu e că pot ieși foarte ușor din rol, de parcă aș face un duș.”

Da, asta îmi amintește de un mare actor român, Octavian Cotescu, cel care cu greu a mai scăpat din „hainele” lui Costel din serialul umoristic „Tanța și Costel”de Ion Băieșu. A fost cea mai de succes emisiune de televiziune din anii 1965-70. Cotescu a făcut eforturi disperate după aceea, a încercat să joace rolul titular din tragedia shakespeariană Macbeth, dar în momentul în care a intrat pe scenă, în armură, scăldat în sânge și cu spada în mână, spectatorii au izbucnit în hohote de râs: „Ha! Ha! Ha! Uite-l pe Costel!”. Nu știu dacă Cristi Martin va încerca vreodată să abordeze un rol dramatic, dar sper ca spectatorii să nu înceapă să-i strige: „Cât e halatu`?”

Cristi Martin si Grupa mica.

Cum e Cristi Martin? Un om simpatic și foarte deschis. Face multe, e un tip care muncește cu plăcere, care se dă cu …trotineta pe stradă ca să ajungă mai repede la serviciu, un bărbat-copil care mușcă din viață ca dintr-o piersică zemoasă și nu se sperie dacă dă nițel și pe tricou. Clar, pasiunea lui e teatrul, dar mai are și altele despre care vă vom povesti mai încolo. De 20 de ani joacă întruna. Cu sufletul, cu ochii, cu degetele și cu inima lui de urs mare și cuminte. (N-am găsit altă comparație și cred că n-o să mă tragă de codiță că am scris așa.) În facultate, Cristi a avut șansa să facă parte din distribuţia spectacolului „Danaidele”, în regia maestrului Silviu Purcărete. A fost ceva care nu se poate uita, l-a marcat definitiv pentru toată viața. E fericit că a jucat pe scenele lumii alături de unii dintre cei mai valoroşi actori români: Radu Beligan, Victor Rebengiuc, Alexandru Repan, Coca Bloss, Mariana Buruiană, Mihai Dinvale, Micaela Caracaş. După ce a terminat facultatea, Cristi Martin a avut ideea să înființeze la Suceava, împreună cu unii colegi de facultate, Teatrul Dramatic Bucovina. „He, he! Frumoase vremuri. Am jucat cu mare succes la public piesele Proştii sub clar de lună, de Theodor Mazilu și Ivan Turbincă, după Ion Creangă. Dar a trecut ceva timp de atunci. Eu iubesc foarte mult şi televiziunea. Colaborarea cu ProTV-ul mă bucură şi mă împlineşte. Serviciul Român de Comedie şi serialul Spitalul de demenţă au succes și sper ca publicul să le aprecieze mai departe.”, mi-a mai zis Cristi. Îl mai puteți urmări, în carne și oase, într-un spectacol de improvizație la Cafeneaua Liberală, alături de actorii de la „Grupa mică”: Alecsandra Timofte, Alexandru Zob, Smaranda Găbudeanu, Jassmine Cristina și GB.

Când era mic, Cristi credea că va ajunge pictor. Îi plăcea la nebunie să deseneze, să-și lase amprenta peste tot, la școală, pe bănci, în caiete. Dar el a mers pe alt drum. S-a făcut actor. Totuși, a continuat să deseneze, ori să picteze icoane pe sticlă, pahare, vase și căni, în paralel cu activitățile de zi cu zi. Azi este creator de pahare-bijuterie unicate. Din mâinile lui ies adevărate minuni, cum n-a mai văzut nimeni. Paharele negre, cu picior, sunt uimitoare, suple, elegante ca niște domnișoare înainte de o recepție. Imaginația lui Cristi n-are limite. Nu știi care dintre ele sunt mai frumoase, nu știi pe care l-ai duce la gură și pe care l-ai alege. Fiecare vorbește, cântă, susură câte o poveste fascinantă despre femei pasionale, apusuri de soare, munți și brazi, ape cu sălcii plângătoare, un ciobănaș cu multe oi, fluturi, flori, păsări, dragoni. O lume întreagă pictată de un actor pe un pahar de cristal…Cum a început totul? Ia să vedem ce zice Cristi: „Trebuia să mă însor și îmi doream niște pahare speciale pentru mine și mireasa mea. Nimic din ce am văzut în comerț nu mi-a plăcut, așa că m-am apucat să le fac chiar eu. Și, de atunci, nu m-am mai oprit. Pictez seturi de pahare, pocaluri, vaze, carafe, căni, minighivece. Le livrez personal.”

Mie una, mi se pare o idee genială de promovare să-ți vină la ușă chiar autorul lucrărilor de artă. Parcă și văd chipul celui sau celei care a comandat paharele când dă cu ochii de…actorul de la ProTV. Viața bate filmul.

Dana Fodor Mateescu

Foto: Arhiva Cristi Martin

Comments

comments

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.