Bătută măr pentru că n-a ştiu să scrie litera „R”

Din bătrâni se spune că bătaia e ruptă din Rai. Atunci însă când un ţâşti-bâşti de trei ani este lovit cu parul în cap şi băgat în comă profundă, Raiul […]

Din bătrâni se spune că bătaia e ruptă din Rai. Atunci însă când un ţâşti-bâşti de trei ani este lovit cu parul în cap şi băgat în comă profundă, Raiul e departe! Nu se mai vede.

Din păcate, în ţara noastră, numărul copiilor care cad în pumnii şi picioarele unor părinţi inconștienți, este în continuă creştere. Deşi în România există o lege care condamnă aceste acţiuni s-a impus înfiinţarea unui număr de urgenţă destinat micilor victime şi nu numai lor. 9852. Aici poate suna orice persoană care vrea să ajute un copil aflat la greu. Pentru că numărul de copiii abuzaţi fizic şi psihic este în creştere s-a înfiinţat Serviciul de protecţie a copilului victimă a abuzului, iar 9852 a devenit Telefonul Copilului la care răspunde cineva 24 de ore din 24.

La centrala din cadrul Serviciului de Protecţie a Copilului-sector 2, telefonul bâzâie strident. Sunetul e un ţipăt. Operatoarea răspunde. La celălalt capăt al firului o fetiţă plânge în hohote. Inima ţi se strânge în piept, se trensformă într-un pumn cu care ai vrea să izbeşti neputincios în pereţi. Operatoarea se abține, pentru că e obișnuită. Trebuie să fie calmă. „Hăă, hăăă, tata mă bate mereu, şi, şi… nu mai suport! Ajutaţi-mă!”

Uneori, cei care sună la 9852 sunt vecinii micuţilor maltrataţi sau chiar profesorii lor. „A face o sesizare despre un copil abuzat este o datorie civică. Cele mai multe cazuri apar frecvent în rândul familiilor afectate de sărăcie, dezorganizate, fără locuinţă şi loc de muncă, dar am întâlnit copiii bătuţi şi în familii de intelectuali, ne spune Claudia Prichea, dir. gen. adj. al Direcţiei pentru Protecţia Copilului sect.2. Frecvente sunt abuzurile fizice şi emoţionale. Noi primim telefonul, notăm toate datele şi, în funcţie de gravitatea cazului, o echipă formată din psiholog, asistent social, jurist şi referent se deplasează imediat la faţa locului. Datele preluate prin telefon sunt verificate şi, în baza celor constatate, se iau măsuri imediate pentru sprijinirea victimei. Serviciul nostru dispune de patru echipe, specializate în ajutorul copilului maltratat (abuzat fizic, emoţional, sexual sau neglijat), a celui cu tulburări de comportament (tentativă de suicid, nevroză), precum şi a celui cu devianţă comportamentală (toxicomanie sau fapte ce intră sub incidenţă penală).”

Angajaţii Direcţiei pentru Protecţia Copilului sect.2 îşi amintesc cu tristeţe de două bebelușe abandonate de mama lor în parcul 23 August, botezate de presă „Cocolinele” (anul 2002) precum şi de „lifturica”, o altă micuţă părăsită de de „mama” ei într-un lift din Bucureşti.

În funcţie de gravitatea situaţiei, părinţii care şi-au abuzat sau neglijat copiii intră într-un program de consiliere. De multe ori li se întocmeşte un dosar penal,atunci când reprezentanții legii pot dovedi că părinții au pus în pericol viaţa micuţilor.

Un caz tulburător este cel al unei fetiţe de doi ani din Bucureşti. Mama ei, prostituată absolută, cu state vechi, o lăsa pe bancă în parc, cu biberonul în gură. În acest timp, ea pornea veselă „la produs” prin boscheţii din jur.„Fetiţa a fost descoperită de echipa noastră în parcul de lângă Circ, ne spune Mădălina Boboc, inspector de specialitate. Ne-am deplasat acolo şi am văzut că micuţa stătea alături de alte două prostituate care aveau, chipurile, grijă de ea. Cu ajutorul poliţiştilor am reuşit să luăm copila. Mama ei a fost reţinută. În prezent, micuța se află în îngrijirea unei asistente maternale. Prostituata a fost decăzută din drepturile părinteşti şi a primit o amendă. Ulterior am aflat că în urmă cu câţiva ani mai abandonase o fetiţă.”

La numărul de telefon 9852 a sunat o și învăţătoare. O elevă de şase ani era bătută crunt de tatăl ei, obsedat de curăţenie şi ordine. Copilul stătea doar cu tatăl, părinţii fiind divorţaţi. Dacă cumva deranja din greşeală un obiect din casă sau îl muta câţiva centimetri de locul în care îl pusese tatăl tipicar, fata mânca o bătaie soră cu moartea. Într-o zi, pentru că nu a reuşit să scrie litera ”R”, sadicul a ridicat-o de păr până în tavan. Apoi a bătut-o zdravăn. „Am monitorizat situaţia timp de trei luni, spune insp. Mădălina Boboc. Ştiam că fetiţa este bătută, dar nu puteam dovedi că tatăl este vinovat. Împreună cu poliţiştii de la secţia 7 am pătruns în locuinţa copilei şi am văzut că avea vânătăi pe spate şi pe braţul stăng. A spus că tată ei o bătea cu un teu de bucătărie, din fier. S-a dovedit ulterior că bărbatul avea probleme psihice. În momentul de faţă micuţa stă cu mama ei.”

Privind ştirile de la jurnalele TV din fiecare zi te ia groaza! „Taţi” care violează sugari, „mame” care îşi bat cu bestialitate fetiţele şi băieţeii până îi bagă în comă de gradul IV. Dacă sunt descoperiţi de poliţişti şi se dovedeşte că au săvârşit aceste fapte abominabile, monştrii cu faţă umană riscă ani grei de puşcărie. Dar sunt puține cazurile în care se face dreptate, iar copiii sunt victime mute ale inconștienței unor părinți.

A informa despre un abuz asupra unui copil este, după cum am mai scris, o datorie civică. A sesiza un astfel de caz este foarte simplu, atâta vreme cât există un serviciu telefonic gratuit, care poate fi apelat în permanenţă.

Nu toate sesizările care se fac la telefonul copilului sunt însă şi adevărate. De cele mai multe ori, din răutate sau alte motive, persoanele care apelează la 9852 au ceva de împărţit cu vecinul de scară sau cu o rudă pe care au ciudă.

În urma cercetărilor efectuate de echipele specializate ale centrului, adevărul iese întotdeauna la lumină. Din când în când se mai primesc şi apeluri de genul: „Mama nu mă lasă să mă uit la film!” sau „Tata nu-mi dă voie la discotecă!”, dar sunt soluţionate rapid, deoarece operatoarele ştiu ce sfaturi să dea şi în cazurile acestea.

Dana Fodor/Răzvan Mateescu (2002)

Comments

comments

Despre Dana Fodor

este o ziaristă absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, cu o experiență de 16 ani în presă. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajata și colaboratoarea mai multor cotidiene și reviste centrale. A publicat poezii în Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. A publicat până acum patru cărți: două pentru copii, una cu reportaje și alta cu poezii.