Căprarul de la Tarom

Asemenea întâmplari pot sa-ti schimbe niste idei prea… romantice. Acum ceva mai mult de o luna, ne decidem, sotia mea si cu mine, sa vizitam si noi Tara Sfânta, ca […]

Asemenea întâmplari pot sa-ti schimbe niste idei prea… romantice. Acum ceva mai mult de o luna, ne decidem, sotia mea si cu mine, sa vizitam si noi Tara Sfânta, ca sa nu murim prosti.

Desigur, ne-am hotărât pentru o cursa Tarom, compania noastra nationala, ca sa încurajam si noi, dupa puterile noastre, economia tarii, acum si întotdeauna si în vecii vecilor, amin, în dificultate.

Luam noi cuminti si plini de sperante zborul de seara RO153, dupa ce functionara de la ghiseul Tarom de la Aeroportul Otopeni ne asigura ca vom avea locuri unul lânga celalalt. Ajungem în avion, si constatam că de fapt nu este așa. Locurile noastre erau la mare distanță. Sa se fi înselat domnisoara ? Ei, nu-i nimica.

Vad eu un agent de bord cu camasa alba, si-l întreb ce este de facut. Si ce credeti ca-mi raspunde acesta, pe un ton obraznic ?

– Asemenea lucruri se aranjeaza la checking, dar eu cred ca va place sa creati probleme la persoanele care n-au nimic de a face cu asa ceva !

Avionul era, la zborul acesta de seara, pe jumatate gol, si ar fi putut sa-mi spuna ca dupa decolare putem sa ne asezam pe orice locuri vacante…

Ma rog, ne gândim noi, poate baiatul este „obosit”, plictisit, cine stie ce probleme personale are, ce sa-l mai sâcâi eu cu ale mele ? Bineînteles, am gasit singuri locuri unul lânga celalalt, si ne-am continuat linistiti zborul de doua ore între cele doua lumi…

Un pic mai târziu, asistam siderati la o scena ca de film. Ati vazut vreodata seria „Police Academy”? Da ? Va aduceti aminte de caporalul sau căprarul acela, un gradul inferior care era luat drept dictator ? Ah, l-ati identificat! Pe cât de incompetent era, pe atât de obraznic si de prost. Dar acela era un personaj de film, ori noi asistam la o scena reala. Aveam și noi căprarul nostru aici. Alti doi pasageri, vazând ca locurile goale nu lipsesc, au decis sa se mute pe doua locuri libere, ca sa fie împreuna, sa discute de ale lor. Apare „caporalul”, același care a vorbit și cu noi, si le face o întreaga teorie, în patru puncte, de ce, chipurile, trebuie ei sa se duca la locurile înscrise pe biletele lor. Al patrulea punct din „demonstratie” era: „fiindca asa vreau eu !”

Serios? Chiar asa?

Pasagerii au fost destul de inteligenti si nu l-au contrazis, cu toate ca, în mod evident, angajatul Tarom nu era în starea lui normala. Sau poate ca asa este el de felul lui?

Mai trece ceva timp, si-l vedem pe „căprar” facând o întreaga teorie unui pasager care si-a permis (auzi tu, culmea obrazniciei !) sa faca o remarca despre mâncarea pe care a primit-o la bordul avionului Tarom. Ce prilej minunat ca sa-si dovedeasca lui, si restului lumii, cât este el de „dăștept”! Teoria lui suna cam asa: „Credeti ca avioanele Tarom sunt restaurante de 7 stele ? Ei, daca era cazul, aveati dreptul sa faceti remarci. Dar fiindca aici nu e un restaurant 7 stele…”

Cu alte cuvinte, închide gura. Scurt si cuprinzator !

Aproape de aterizare, ma duc la toaleta, fiindca stiu ca de obicei manevrele astea sunt lungi, si nu voiam sa am un disconfort pâna ca sa ajung la aeroport la Tel-Aviv. Intru eu în toaleta, si vad cu groaza ca se deschide fortat usa, si… vine „căprarul” după mine (ei, da, iarasi el !) îmi porunceste pe un ton rastit sa ma întorc la locul meu!

Atunci, dupa toate cele pe care le-am vazut si auzit la el, nu m-am putut abtine si i-am spus (oh, nu totul, departe de asta!) ce gândesc despre el. Gândindu-mă la toti agentii de bord ai Tarom pe care i-am vazut la viata mea, barbati si femei, amabili, zâmbitori si politicosi, i-am zis:

– Din pacate, sunteti o exceptie regretabila.

Ma întreaba el, foarte curios :

– Exceptie, la ce ?

– La bunul simt, si i-am întors spatele.

Ei, acum, ce credeti ca a facut băiatul frustrat? La deschiderea usilor avionului, le-a facut semn spre mine agentilor de securitate israelieni, chipurile ca „element perturbator”. Desigur, n-a durat nici 10 secunde ca sa le explic acestora ca de fapt, elementul perturbator era el. Agentii de securitate mi-au spus cu umor ca nu e prima oara când se întâmpla asemenea lucruri cu compania Tarom.

Ei, si iata-ne intrati în Tara Sfânta, fara „caporal” si problemele lui existentiale. Ne-am facut finalmente vacanta de vis pe care ne-o doream de mult. Dar începutul acesteia a fost umbrit de comportamentul… ciudat al acestui individ, care se lua drept altul, si care poate avea probleme grave, familiale sau în cap.

De îndata ce am avut acces la Internet, am povestit toata aceasta „Aventura” pe site-ul Relatii cu clientii al Tarom, unde scrie negru pe alb ca reclamatiile se rezolva în maximum 30 de zile. Încercati, si o sa vedeti: chiar asa scrie.

E bine ca Tarom sa stie cu cine lucreaza, si mai ales cine lucreaza „pe la spate” compania, în asa fel ca sa dezguste pasagerii (si familiile lor, si cunostintele, si prietenii, etc.) sa mai foloseasca serviciile ei. Desi au trecut de mult cele 30 de zile, desi le-am mai scris un mesaj e-mail acum 2-3 zile, Tarom tace ca… pestele… în iarba! Nici un raspuns.

Stia el ce stia „caporalul” de-și permitea tot felul de rautati cu pasagerii. Tarom se face ca ploua când cineva se plânge de servicii sau de comportamentul aberant al însotitorilor de bord.

Dar ce sa gândim de functionara de la ghiseul Tarom al zborului RO153 din 5 noiembrie 2013, care ne-a dat locuri departe unul de celalalt, asigurându-ne, privind în ochii nostri, ca locurile sunt unul lânga celalalt ? Cred ca e ceva putred la Tarom.

De acum înainte, gata cu romantismul! N-o sa mai folosim serviciile companiei nationale Tarom, pentru nimic în lume. Nici noi, nici rudele noastre, nici prietenii nostri, carora le-am povestit „Aventura” noastra. Lac sa fie, ca broaste… destule! Mai sunt si alte companii, care fac totul pentru ca pasagerii sa se simta bine, si totul cu zâmbetul pe buze. Si concurenta e mare! Se pare ca unii n-au reusit înca sa scape de mentalitatea „comunista”, pentru care clientul este doar o vaca de muls, si atât.

Politete? Ce-i aia? Poate ca va mai aduceti aminte ca politetea era o marfa rara în „epoca de aur”. Iata ca am regasit cu uimire, dupa 24 de ani, un comportament identic la acest „caporal” frustrat…

Lupul paru-si schimba…

prof. Ernest Ungureanu, Canada

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.