Propunere indecentă la zero grade

București. 2013. Gara de Nord. Sâmbătă, dimineața la 6. Taximetriști, șuți, călători, boschetari, curve și poliție. Multă poliție. Igenizarea morală a zonei Gării de Nord continuă să fi o problemă, […]

București. 2013. Gara de Nord. Sâmbătă, dimineața la 6. Taximetriști, șuți, călători, boschetari, curve și poliție. Multă poliție.

Igenizarea morală a zonei Gării de Nord continuă să fi o problemă, la mai bine de două decenii de când imaginile cu aurolaci și boschetari, ce răsăreau veseli din canalele din fața Ministerului Transporturilor, făceau înconjurul lumii. Sociologii și unii ziariști și-au dat „doctorate” în această temă, au luat premii, pentru „reflectarea realității dure” dintr-o Românie aflată în pempărșii democrației.

Trecerea vremii nu a reușit să schimbe mai nimic din peisajul mizer, putred și periculos, aflat în apropierea primei porți feroviare a țării. Parcagii, taximetriști de ocazie, prostituate, milogi, vegheați cu îngăduință de oamenii legii și reprezentanții multelor firme „de pază și protecție”, dau Gării de Nord aerul binecunoscut cu iz de „șmen” și duhoare de pufoaică împuțită și roasă la coate.

Pe timp de iarnă, și nu numai, zona este aglomerată, aproape la orice oră, și din cauza numeroaselor întârzieri ale trenurilor. Azi dimineață, panourile de afișaj arătau întârzieri de peste 60 de minute la trenurile venite din Nordul și Vestul țării. Era un frig tăios, dușmănos. Însă pentru taximetriști asta reprezintă un avantaj. Cu cât gerul e mai năprasnic, cu atât disponiblitatea clientului, de a se cuibări în orice vehicul, este mai mare. Aici câștigă ei. Faza cu taxiurile legale, parcate doar în dreptul coloanelor, este doar o manevră electorală a Primăriei. În realitate, aceiași tuciurii, trag de mânecă oamenii înfrigurați și necunoscători de trasee prin capitala țării, ca să-i vânture puțin și să-i plimbe pe străzile Bucureștiului, să vadă și ei „realizărili” ultimilor ani. Un drum de la gară la PiațaVictoriei poate fi ocolit și prin Berceni. Ce? Acolo nu-s peisaje frumoase?

Ca să mă mai încălzesc, pentru că trenul pe care-l așteptam avea 40 de minute întârziere, am intrat la McDonald`s. Efectiv clănțăneam de frig. Cer un meniu. Tipul din fața mea s-a uitat câș, probabil arătam rău:

-Un meniu? Adică ce?

-Mâncare caldă. Food! Mangiare.

-Nu servim cartofi prăjiți decât după ora 10!

Frate! M-am simțit ca-n vremea lui Ceașcă, când la alimentare nu dădeau băuturi alcoolice decât după ora 10 dimineața. Până la urmă, omul de la casă s-a îndurat să-mi ofere un meniu mega, super, uber…Nu mi-a plăcut. Avea gust de costum din tergal, culoarea maro închis. Dar m-am încălzit.

Și m-am mai plimbat prin gară. Doi puradei, unul desculț și cu mucii până la buric, lipăiau disperați de foame și de frig. Le-am dat doi lei. S-au dus și și-au cumpărat covrigi calzi. Am ieșit din gară și m-am urcat în mașina mea, care era parcată în apropiere. Găsisem un loc, iar parcagiul, un țigan slab, cam tebecist, mi-a jurat pe copiii lui c-o s-o păzească strașnic. Tot frig. Am dat drumul cădurii. Cioc-cioc! O femeie mi-a ciocănit în geam. Ce-o vrea? Îl deschid.

-Hai să-ți dau o fată bună!

-Ce să fac cu ea? Pe frigul ăsta?

-Ei, ce să faci? Te încălzește ea, că-i meseriașă. Te bagi?

-Cât?

-95 dă lei.

-Au! Cam mult. Și cine e?

-Io.

Am privit-o și mi s-a făcut și mai frig. Era fantomatică, slută cu draci, scheletică, decolorată, cu buze subțiri și rupte pe alocuri de pumnii peștilor sau ai clienților, i se vedeau găvanele ochilor. Un strigoi.

Am închis geamul. Fantoma s-a cărat înjurând.

În jurul meu viermuială. Călători care trag după ei papornițe și valize grele, taximetriști care fumează, beau cafea și-și freacă palmele grase, echipaje, multe echipaje de poliție care ieșeau și intrau în gară de parcă erau cucu` din ceas…

Bucureștiul meu. Și-al vostru. La sfârșit, ca să fie tacâmul complet pe ziua de azi, dintr-un canal a ieșit, înconjurat de aburi groși ca niște nori, un boschetar înfășurat într-o pătură neverosimil de albă. Părea un înger rătăcit într-un oraș străin și amorțit.

Răzvan Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.