Baloanele…

Nu împlinisem încă șase ani și țineam captivă în pieptul meu mic o lume a bucuriei și-a poveștilor colorate, inventate special pentru mine. Eram fericită și veselă în fiecare zi. […]

Nu împlinisem încă șase ani și țineam captivă în pieptul meu mic o lume a bucuriei și-a poveștilor colorate, inventate special pentru mine. Eram fericită și veselă în fiecare zi. Viața era simplă, ușoară și dulce ca un tort de frișcă.

Aș fi țopăit non-stop, m-aș fi cocoțat în toți copacii de pe stradă și-aș fi cotrobăit prin toate podurile vechi existente în cartier. Bine că mai și oboseam între timp!

Într-o zi, însă, am făcut o mare poznă, despre care ai mei au vorbit, înroșindu-se la obraz, multă vreme. Îmi plăcea să scotocesc peste tot. Copil! Nu exista colțișor în casă pe care eu să nu-l fi inspectat și devastat. Dar pe dulap nu ajunsesem încă. Ia să vedem? Ce-o fi în cutia aia, parcă nu era ieri acolo?

Gata! M-am pregătit. Aveti niste baloane?

Și m-am urcat. În trei secunde atingeam tavanul cu fruntea. Doamne! Ce minune! Cutia, din carton obișnuit, avea în burta ei multe pliculețe pe care erau desenați fluturi. Și roz, și bleo, și verzi. Am desfăcut unul. Așa de curioasă eram, că tremuram, îmi curgeau balele, aveam ochii măriți cât strachinile alea de Corund în care leorbăia mamaia borș cu păsat.

Înăuntru, ce să vezi? Am descoperit un fel de balonaș subțire, aproape transparent…L-am dus la gură, firește, și l-am umflat. Mooooaaaamăăă, ce tareee! În mânuță țineam cel mai mișto balon, lunguieeeeț și subțirel.

„Aaaa, ia te uită! Tata le-a ascuns de mine, probabil mi le-a cumpărat pentru ziua mea!”, mi-am zis eu în gândul nebunatic din cap.

Ziua de 17 august urma curând, așa că am aruncat cutia jos, mi-am umplut buzunarele cu baloane și am pornit-o pe strada Petru Maior (poarta am trântit-o, troonc, de pereți, așa făceam mereu spre disperarea bunicii mele, care iar îl înjura pe Pavel, fostul ei soț). Prima oprire a fost la Samy, ovreiașul care mi-a parfumat copilăria cu povești, legende, minciuni și cântece strămoșești.

Saaammmmyyyyy!, l-am strigat, ținând între dinți un balon fleșcăit.

-Ce-i, meșugă?, a apărut roșcaliul la fereastră.

-Ia uite ce aaaam! Coboară repede! Fac petrecere de ziua mea. Ia-o și pe Silvia. Mergem și la Paulică, la Marian și la…Bogdan o fi acasă?

-Nu. E cu mă-sa la Matache, i-am văzut adineauri. Au plecat.

…………………….

Mai departe puteți citi în volumul Povești din București, Editura Paralela 45, Cartea Românească.

 

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.