Marița

Relații (ne)potrivite la timpul (ne)potrivit de viață Adam și Eva au fost izgoniți din rai, pentru că au ratat inițierea, iar Dumnezeu i-a trimis pe pământ să-și recupereze greșeala prin […]

Relații (ne)potrivite la timpul (ne)potrivit de viață

Adam și Eva au fost izgoniți din rai, pentru că au ratat inițierea, iar Dumnezeu i-a trimis pe pământ să-și recupereze greșeala prin găsirea căii de a conviețui împreună. Și azi băjbâie, se rătăcesc, se îngrozesc unul pe altul, pentru că mereu au mers ținându-se de mână, dar pe drumuri separate, apoi s-au pierdut de tot.

Taina căsătoriei a rămas rit de trecere prin cărțile etnologilor, și trecere la periferia umanității, că în viață e călcată în picioare, înainte ca cerneala să fie uscată pe certificat. Șarpele nu-i de vină că mărul discordiei a fost aruncat în lume, iar pedeapsa n-a fost ispășită, încă.

Iar povestea începe AICI și ACUM, în zilele noastre, sub forma minciunii. Dragostea mințită călătorește sub diverse forme în viața omului. Femeia mai sensibilă din fire, o adoptă cu succes, astfel încât, ea devine minciună, vrăjită de context.

Marița, călătorește mereu, în țară și mai ales străinătate, și se miră toată lumea, cum reușește să se cupleze numai cu viteza luminii. A ajuns aproape de mijlocul vieții, ca vârstă, iar aventura este modul ei de viață. E minionă, blondă cu mintea scurtă și părul lung, spontană, glumeață, și sociabilă. Nu citește, face în schimb poze, pe unde se duce. Bărbații nu aleargă după frumusețea ei, că sportul acesta îl practică ea cu succes, iar ei nu trebuie să mai slăbească alergând după ea.

De-a lungul vieții a avut numeroase relații ilicite. Că râvnește mereu, la tot ce-i interzis. Și viața ei este un erotism continuu, fără zvâcnet de așezare la casa ei, ca tot omul. De câte ori s-a acuplat prin parc, grădini, pe litoral, la munte, la mare, la soare, sau noaptea sub clar de lună, cu câte un amorez, nu i-a prins nici un polițist indiscret. Este împotriva relațiilor ce trag spre cavoul stării civile, pentru că, zice ea, o iubire ține cam nouă luni, cât o sarcină la termen sau cât tranzitează Lilith prin zodie, apoi libidoul ei parchează pe sens interzis. Tonus optimist are doamna!

Pe când avea 30 de ani, și un iubit de scurtă durată, după o ceartă, el i-a pus bagajul existențial la ușa divorțului, în toiul nopții, cu benigna dedicație, de-a n-o mai vedea. Așa că, biata, s-a mutat din nou la părinții ei, decisă să le tușească din piept frustrarea ei, chiar a doua zi. Degeaba a zăcut cu sufletul în palme și palmele peste ochii umflați de plâns, că ai ei părinți, n-au vrut nici în ruptul capului, să vândă casa pe pământ, moștenită din neam în neam de ceva generații încoace, pentru alte două spații de locuit, să aibă și ea casa ei, și să triumfe gălăgios, atunci când, e terorizată, frisonată, ciufulită nervos de vreun mascul, să-i pună ea bagajul la ușă-n toiul nopții.

De atunci, nechează fericit prin excursii, fără regrete maligne: copii, soacră acră, bărbat poznaș, griji conjugale. Nu contează dacă dragostea lui e și-n inima ei, însă, dacă beneficiază de masaj și mesaj oral, în orice împrejurare ea se declară “fericită”. Trece ușor peste sentimentalele decepții, se regenerează sufletește ultrarapid, apoi pornește la vânat de noi aventuri.

Anul acesta, la clubul de excursioniști, a găsit un văduv cam de-o seamă cu ea, care i-a făcut puțină “ogradă”, nu din libertatea de a aștepta arestul în căsnicie, ci din flirt pesimist, că avusese o nevastă, care din ură emancipată față de femei, după unica naștere în tinerețe a ocolit patul toată viața, dar a compensat gastronomic, ca să se prezinte bărbatul ei în lume gras, dar „fericit!”, iar apoi ea a murit de cancer genital. Iar el neavând de ales a înțepenit civilizat în postul de șef cu răspundere limitată, la serviciu, vânând zi lumină, colege mai tinere, ca apoi să se dea muncit, obosit, sastisit târziu acasă.

Văduvul cu burtă și chelie devine tentant pentru orice tinerică, deoarece are un job bun și bani mulți, patru case mobilate, stilate, situate chiar în centrul orașului, o scorpie de fiică care i-a ascuns buletinul și contractele de la case, apoi l-a târât prin tribunal, ca să nu poată să se prezinte la proces, iar ea să obțină tot partajul după maică-sa, lui taică-su să nu-i lase nici casa, nici pisica.

După ce l-a întâlnit, în pușcăria minții domnișoarei, hormonul imaginației plescăia voluptuos în băi cu arome, papuc cu fulg, lumânări aprinse urmate de scene afrodiziace, dar în natură. Sămânța ideii erotice vroia neapărat să încolțească, drept pentru care, a început maratonul cuceririi.

Minciuna are picioare scurte, și zile lungi într-o relație sentimentală consolidată, dacă partenerii se sprijină reciproc pe ea în fața lumii, astfel încât, să devină credibili, șarmanți, potriviți, ideali iubiți, doar în ziua lui de salariu.

Povestea lor a început frumos. Au fost împreună cu gașca prin toată Europa, prin Sumatra și-n Tibet, apoi el a invitat-o în excursie la munte în doi, unde au dansat, au mâncat, s-au jucat, s-au pupat, și în loc de perpetuarea speciei a constatat cum “iubirea ei de porțelan” care perpetua viciul spirtos, s-a spart în figuri la petrecere până când a căzut între paturi în camera de hotel, și a sforăit de a aburit geamurile până dimineață, acolo.

Nu știu cum, dar n-au ajuns în același pat, nici acasă la ea, că erau părinții, nici acasă la el, că era fata lui, iar frământarea ei era cum să-l prindă pe picior și hormon greșit.

Și a început cu rugăminți fierbinți, promisiuni culinare, dar el știa să-și facă ciorbă și tocăniță, chiar desert, apoi a continuat cu șoapte tandre și mesaje subliminale, și așa a aflat că era surd de-o ureche.

După două luni de plimbat prin parc de mână, întâlnirile s-au rărit, și pac! bănuiala, îndoiala, rivala, s-au instalat în sufletul ei brusc, drept pentru care a început maratonul urmăririi. În mintea ei nedepilată de gelozie creșteau monstruos rivalele pe terenul de fotbal, de la tenis, de la handbal, de la piscină, și peste tot pe unde domnul avea program doar dânsul, apărea și ea inopinat, să le vâneze, să le descurajeze. El era detașat și mereu în compania prietenilor de-o viață, de bere, de petreceri.

În timp scurt Marița, a epuizat toate bătrânele ghicitorese în ceașca de cafea din cartier, unde a aflat despre relația frumoasă și amoroasă și curând împlinită, doar în mintea babelor, nu și în realitatea ei. Apoi a trecut pe la toate țigăncile care leagă libidoul și hipnotizează găini moarte, pe la astrolog să afle despre sensibilitățile bărbatului săgetător. Era fiartă și dorea să știe de ce domnul, era mereu ocupat cu tenisul, nu cu penisul. Nu i-a convenit răspunsul, când a aflat că săgetătorilor le place libertatea, aventura, călătoria, și greu îi legi de ceva. Planetele și zodiile nepotrivite stăteau împotrivă în mariajul dintre un săgetător și un scorpion. N-a crezut, dar a sperat.

Dragostea mințită e frumoasă, până în momentul când partenerii rup voalul mirajului ei, și-i privesc fața. Chipul ei este cenușa din urnele inimii lor.

După patru luni de întâlniri și alergări, disperări, obosind de atâta maraton sentimental, ea spera la ceva serios. Îl privea cu fiecare sprânceană convinsă că și el transpiră la fel în ale amorului comun, dar n-a fost așa, pentru că într-o zi cu soare și ger, după plimbare, când sună fiică-sa să-i comunice o urgență care-l obliga să ajungă acasă, plimbarea lor s-a oprit brusc. Ceasul rău, pisica neagră îi ieșise în cale și prevestirea rea!

La plecarea fiecăruia la casa și patul lui, el clipind din ochi a speranță, i-a fluturat degetele pufoase a regret grăbit, umezindu-și limba cu buzele a poftă…, doar în capul ei nu și-n realitatea lui, o străfulgeră între tâmple ideea să pună piciorul în prag. La întrebarea pusă de ea, în timp ce era în troleul care o ducea spre casă „dar tu nu mă iei de nevastă ?”, el a răspuns scurt prin sms: “nu!”.

Teama de a-l pierde și orgia de a-l avea a dus-o pe amica mea la răzbunare. A povestit scurt direct și la obiect cât de mic e penisul (pe care nici nu l-a văzut), unei feminine din gașca de excursioniști, și cum n-a deranjat-o nici măcar senzorial. Nu era orice femeie, cea căreia-i făcuse descrierea, ci una la care telefonul fără fir funcționa perfect, iar mesajele zburau în toate direcțiile.

Acum, baba călătoare n-are sărăbătoare, cum zice o zicală românască, călătorește după de noi aventuri, noi povești, noi minciuni.

Monica Andrei

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.