Un hârșâit fin

În timp ce eu mă îndreptam spre casă, ea intra într-un coafor şi coafeza îi dădea un prosop să se şteargă şi ea se ştergea şi aştepta cuminte pe scaun […]

În timp ce eu mă îndreptam spre casă, ea intra într-un coafor şi coafeza îi dădea un prosop să se şteargă şi ea se ştergea şi aştepta cuminte pe scaun să-i vină rândul. Am aflat mai târziu că se ducea în fiecare zi la câte un coafor nou. Nu îşi făcea programare niciodată. Îşi aştepta frumos rândul, când în faţă mai erau trei, patru persoane şi înainte să intre ea, găsea câte o scuza şi pleca. Făcea chestia asta pentru că îi plăcea să se uite la coafeză strângând părul la sfârşitul tunsului.

Îi plăceau rotocoalele alea colorate de păr mort, cu gâtul tăiat, căzute pe podea. Îi plăcea mătura, venită peste ele ca un Iisus venit să-şi adune turma de oi la sfârşitul lumii. Hârşâitul fin al perilor de mătură pe podea era trâmbiţa ce anunţa apocalipsa, o, căiţi-vă, voi, capete moarte, căci vremea voastra a sosit şi pre voi am venit să vă iau şi să vă duc în împărăţia tatălui. Găsi-veţi acolo prieteni şi rude vechi, moarte de mult, dinainte ca voi să fi crescut pe capetele de pe care v-aţi scurs mai îndărăt. Pocăitu-v-aţi? căci, iată, timpul mielului a venit!

Şi coafeza venea şi strângea părul grămadă, într-o congregatie gata să-l îmbrăţişeze pe domnul şi domnul venea şi le îmbrăţişa şi le urca pe cai verzi, cu gât înalt, de plastic şi le ducea în împărăţia celui fără de sfârşit. Şi Anei mai că-i scăpa o lacrimă, ferice de ea că a văzut aşa ceva şi îşi făcea cruce cu limba-n gură şi pleca. […]

De Adrian Jugaru

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.