Vise care prevestesc moartea?

Uneori, înainte de moarte, oamenii au vise ciudate care le „spun” ce va urma. Mulți „văd” un tunel prin care urmează să treacă. Alții aud o voce care îi cheamă […]

Uneori, înainte de moarte, oamenii au vise ciudate care le „spun” ce va urma. Mulți „văd” un tunel prin care urmează să treacă. Alții aud o voce care îi cheamă undeva.

Mama mea a murit de cancer, în urmă cu aproape doi ani. Visele, sau mai degrabă coșmarurile de dinainte de deces aveau legătură mai mereu cu tatăl ei, mort, cu frații încă vii, care o aruncau într-o baltă adâncă, plină cu noroi și cu noi, copiii, pe care ne visa câ suntem mici și plângem. Niciul tunel, niciun sfânt, nicio ființă de lumină. Mama se zbătea în somn, se sufoca, inima-i bătea să-i spargă pieptul. Se trezea speriată și îi spunea lui tata: „Oare o să apuc Crăciunul? Prea visez urât!” Nu l-a apucat. A murit în iulie.

Alți bolnavi pe moarte, însă, au visat că sunt chemați în lumea de dincolo. Iată ce ne-a scris o cititoare: „Numele meu este Mădălina. Am fost lângă mama mea când și-a dat ultima suflare, sau mai bine zis când a plecat acolo unde este bine, lumină, liniște, pace, iubire și toți sunt egali. Pe 27 septembrie 2013 mama mea a suferit un acccident vascular (anevrism) și a fost internată de urgență la Spitalul Al. Obregia din București, unde a suferit șase operații pe creier în decurs de trei luni. Avea momente când era lucidă. În luna decembrie 2013, pe data de 6, a fost operată din nou. Am fost la ea, la reanimare. Mama mea iubită m-a strâns de mână și mi-a spus: „Mădă, trebuie să-ți povestesc ceva foarte important și să mă asculți cu mare atenție! Eu am avut, în timpul operației, un vis. Treceam printr-un tunel luminat, cald, iar în fața mea zburau patru lebede: două albe și două negre. Le-am urmat pe cele albe și, la un moment dat, am auzit o voce care mi-a zis: <<Mai ai puțin și o să vii Aici. Aici e binele, aici e liniștea, nu există durere, supărare, lacrimi, aici e fericirea, aici e pacea, mai ai doar puțin de îndurat>>.”

 

Eu m-am supărat tare pe mama și i-am spus să nu mai vorbească așa, că noi o iubim și avem nevoie de ea. Dar mama mi-a explicat: „Tu nu înțelegi că eu m-am întors la voi ca să-ți spun ce am auzit? Nu am văzut pe nimeni, dar am auzit o Voce caldă și blânda și trebuie să întelegi că mai avem puțin timp să ne vedem, trebuie să crezi ce-ți spun și să le spui și altora. Zi-i lui taică-tu să nu mă mai implore să rămân, că nu mai pot să îndur atâta durere și suferință, m-au ciopârțit aici, nu mai vreau operatii, nu mai pot!”

Asta mi-a spus mama mea pe 06.12.2013, iar pe data de 13.01.2014, a plecat spre lumină, dar nu înainte de a-mi auzi pentru ultima oară vocea. Am ajuns în acea zi la ea, am intrat la reanimare, am strigat-o, i-am pus mâna pe piept și am văzut cum lăcrimează,cu toate ca ea era în comă. Și, deodată, aparatele s-au oprit. Mama nu a mai respirat. Am simțit că mor, am simțit că mă topesc de durere. A fost cumplit, nu se poate explica în cuvinte durerea pe care o simțeam și încă o simt. Mădălina și-a adus aminte cuvintele mamei care a rugat-o să fie tare, să nu sufere, să aibă grijă de tatăl și de fratele ei, dar mai ales, de copiii lor. Acolo unde pleacă ea, va fi fericită. „O visez des și mereu. E frumoasă, zâmbăreață, mă îmbrățișeaza și mă iubește enorm, dar mereu este pe grabă, îmi spune că trebuie să plece. Mama vine în vis când simt că mă sufoc de dorul ei, mă îmbrățișeaza și apoi pleacă. Nu aș fi putut și nici ea nu concepea să aibă o viață într-un pat, să nu se miște, să stea cu pampers și să ne urmărească doar cu privirea. Mama mea a fost o persoană plină de viață, care a iubit și a dăruit iubire tuturor, a făcut mult bine.”

***

Eram la medicul de familie și așteptam să intrăm, când, pe ecranul plasmei de pe hol, am citit ceva care m-a pus serios pe gânduri. Femeile care urmează să se îmbolnăvească de cancer la sân au vise prevestitoare. Adică? Persoanele care se vor îmbolnăvi visează o persoană apropiată, decedată, care le avertizează că vor păți un mare necaz. Chiar o fi adevărat? Suntem totuși într-o clinică medicală, nu la o vrăjitoare care ghicește-n zaț de cafea.  Acasă, m-am pus pe căutat. N-am găsit mai nimic, însă mi-am amintit că am o prietenă care a fost lovită de această boală cumplită și am întrebat-o. Mi-a spus că da, a avut un vis tare ciudat, dar pe care l-a uitat sau și-a impus să-l uite. Totuși, visul a speriat-o și s-a dus la medic. Acolo a aflat că…are cancer. Și a început tratamentul. Acum e bine și sper să rămână așa toată viața ei!

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.