Care e diferența între un Fiat 500 și-un avion?

Să fi fost în urmă cu vreo patru ani. Nu mai știu exact și nici nu contează. Trebuia să mergem la o vrăjitoare celebră din Otopeni, ca să scriem un […]

Să fi fost în urmă cu vreo patru ani. Nu mai știu exact și nici nu contează. Trebuia să mergem la o vrăjitoare celebră din Otopeni, ca să scriem un text despre o baltă a farmecelor, depre blesteme și legături de moarte făcute în miez de noapte, leacuri de amor din inimă de țap, lapte de cuc schizofrenic și buze de coropijniță blondă. D-ale meseriei de…reporter special.

Ca de obicei, n-aveam cu cine-l lăsa pe Andrei, așa că l-am luat cu noi. I-am zis să fie cuminte, să zică bună ziua, să…

-Muchinuțo, dar vrăjitoarea asta zboară pe mătură?

-Nuuuu! Să nu cumva să zici așa acolo!

-Da` baghetă magică are?

-Are!, sare și Răzvan care era vârât cu totul în dulap. Își căuta pantalonii.

-Și schimbă lucrurile?, zice Andrei.

-Cum să le schimbe?

-Adică, dacă-i duc mașinuța asta distrusă, mi-o face la loc?

-NU!

-Păi atunci ce fel de vrăjitoare-i asta?

-Una specială.

Dezamăgit, puștiul s-a urcat în mașină și a așteptat să plecăm. Am observat că-și luase un Fiețel 500, cu ochii scoși, făcut zob, dăduse cu ciocanul în el, ca să-i testeze rezistența la accidente. (așa mi-a pus!).

Ajungem, eu cu inima puțin strânsă. Vilă cu trei etaje, ca un palat, te puteai da cu bicicleta prin sufragerie, marmură roz pe jos, brizbrizuri, scări ca la IML., plus ecou. Andrei a rămas cu gurița căscată:

-Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

Și ecoul: aaaaaaa.

-Uuuuuuuuu, făcea băiatul.

-Uuuuuuu, zicea și ecoul.

-Șșșș! Mai taci, mă, din gură! Unde te crezi?, i-am șoptit încruntându-mă nițel.

-Păi tu nu vezi că e ecou?

-Ba văd! Și ce? Vrei să chirăim ca tâmpiții? Am venit aici cu un scop, am mai discutat asta, da?

Vrăjitoarea, o țigancă tinerică și cu flori în păr, ne-a invitat înăuntru, ne-a adus cafele și suc. Andrei s-a potolit cinci minute, atât cât a pus tac-su camera video în funcțiune. Dar când să răspundă la întrebări și să se lase filmată în toată splendoarea aurului ei, regina farmecelor a fost oprită de fiul meu:

-Auzi? Îmi repari și mie mașinuța?

Femeia a râs cu toți dinții și și-a scuturat cerceii valoroși, care făceau: zzzziiiing-zzzaaaang.

-Da` ce-are mașinuța ta?

-E stricată. Am lovit-o cu ciocanul. Tu ești vrăjitoare, nu?

-Da…

-Atunci, fă-mi-o!, a zis, ferm, puiul meu. Vrăjitoarele trebuie să repare mașinuțele copiilor din toată lumea!

Țiganca a rămas cu ochii căscați. Uitase să mai clipească. O vedeam că-și frământă creierii, ca să-i dea un răspuns, ceva.

(În gândul meu: hait! ți-a făcut-o piticania. Să te văd, acum, regină a magiilor albe, violet și căcănii!)

Credeam că o să treacă mai departe, c-o să facă pe surda, c-o să-i dea un răspuns cretin…N-a fost așa, spre surprinderea mea. Vrăjitoarea s-a ridicat de pe canapea și a plecat, lipa-lipa, într-o altă cameră, probabil la fel de mare ca și aia în care eram noi.

-Mă, ți-am zis să ne lași să ne facem treaba?,s-a rățoit Răzvan la el. Când plecăm d-aici își iau cinșpe mașinuțe! Dar NUMAI dacă ești cuminte!

Copilul n-a mai apucat să răspundă, pentru că magiciana cu cercei s-a întors cu un… avion. Femeia și-a țuguiat buzele, și a făcut:

-Vuuuuvuuuuuu! Uite ce vrajă am făcut pentru tine!

I l-a dat lui Andrei, apoi am continuat interviul, fără alte întreruperi semnificative, decât unele mici, mici. (fac pipi!, mi-e sete!, unde mi-e săndăluța? aia galbenă de pe masă ce-i? mă lași să mă dau pe bara de la scară? zici că-i un tobogan…Plasma aia e plasmă sau e cinematograf? Cât e ceasul? E Ben Ten la Cartoon Network.)

Băiatul nu s-a jucat cu avionul „născut” din farmece, bu-hu-huuuu. L-a pus pe canapea lângă autoturismul paradit.

Terminăm treaba, ne luăm rămas bun… („Mânca-v-ar mama, aveți un copil dă milioane, ăsta o s-ajungă barosan! Aveți grijă dă el!)

Și plecăm.

În mașină, Andrei, foarte dezamăgit, dar în același timp, superior:

-Asta e vrăjitoare? Habar n-are! Nu face deosebirea între un avion de doi lei și-un Fiat 500! Crede că-s prost?

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.