Rădașcă cu un corn de argint

Căutam viorele prin pădurea Pipera-Tunari când l-am găsit…Răzvan încerca să scoată cu o lopățică un cuib de flori. Voiam să le plantăm la noi în grădină. Când, ce să vezi? […]

Căutam viorele prin pădurea Pipera-Tunari când l-am găsit…Răzvan încerca să scoată cu o lopățică un cuib de flori. Voiam să le plantăm la noi în grădină. Când, ce să vezi? O chestie maronie, păroasă, dădea din picioare în maldărul de pământ.

-Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!, am făcut eu, aruncând și flori, și ghiveci și tot. Am luat-o la fugă ca disperata. Am crezut că e un păianjen, de care am oroare.

Dar nu. Era o rădașcă. Posibil un mascul, că avea un ditamai corn, tare ca piatra. În lumină părea de argint. Rădașcă cu un corn de argint. E cacofonie, dar n-am ce-i face. Suportați-o!

Rădașcă cu corn.

În viața mea n-am văzut o asemenea creatură, nici în poze!

-Să ți-l pui în piept, pe post de mărțișor, mi-a recomandat gentil, soțul meu, urlându-mi tandru în ureche.

L-am luat acasă și l-am cazat într-un borcan. Cazat nu gazat! Și am început să scotocesc pe Internet după informații. Auzisem că din coarnele lor pisate, plus nițel spirt, se face un coctail (poate fi fatal dacă e prea mult!) afrodisiac. Carcalacul conține cantaridină.

Dar noi doar l-am fotografiat și l-am cercetat cu lupa. A fost un fotomodel excepțional, n-a chirăit, n-a scuipat, nu ne-a înjurat. Cumsecade cetățean al pădurii.

Apoi, l-am eliberat. Gata! El m-a privit cu mutra aia, cu paișpe chelicere, două mii de perișori și trei ochi (Habar n-am câți sunt! Eu am văzut muuulți!).

Cașcarabetele mi-a mulțumit, ca un tataie cuminte:

-Sărumâna, Muchinuțo, mă duc să mă-nsor.

Și-a plecat, pâș-pâș-pâș. I-am mai văzut doar spinarea de monstru, maare și lucioasă ca o sobă de teracotă.

Coform Wikipedia, rădașca (Lucanus cervus, lat.) este un gândac din familia Lucanidae. Rădașca se numără printre cei mai mari și remarcabili gândaci din Europa. Caracteristice sunt mandibulele mari și roșcate, care aparțin masculului. Acestea seamănă cu niște coarne de cerc și pot fi mișcate ca un clește. La exemplare mari, lungimea coarnelor poate atinge aproape jumătate din lungimea totală a gândacului, care este 25 – 75 mm.

Femelele sunt ceva mai mici decât masculii și nu au coarne. În schimb, au un „clește” mic de care se folosesc și pentru a prinde hrana. Rădașca poate zbura. La mascul, în zbor axul longitudinal al corpului este oblic, coarnele aratând în sus. Când nu fâlfâie, aripile sunt acoperite. Cică vrăjitoarele fac din rădașcă poțiuni de amor. Care costă enorm.

În Europa Centrală și Sudică rădașca a devenit foarte rară. Asta se datorează nu atât colecționarilor de insecte, cât mai mult dispariției tot mai multor habitate, mai ales păduri de stejari, respectiv exploatării comerciale a pădurilor (așa cum se întâmplă și în pădurea Pipera-Tunari sau Băneasa! n.m.) și îndepărtarea „lemnului mort”.

Lucanus cervus este înregistrat în Directiva de habitate a Uniunii Europene din 1992, care cere ca statele membre să desemneze regiuni speciale de conservare pentru speciile înregistrate.

Dana Fodor Mateescu

 

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.