Un bătrân, un oraș, o ploaie torențială

Zilele trecute am căutat un text în computer și am dat peste altul, publicat mai demult în ziarul Dimineața, pe vremea când nu prea avea lumea telefoane celulare (2000). Rubrica […]

Zilele trecute am căutat un text în computer și am dat peste altul, publicat mai demult în ziarul Dimineața, pe vremea când nu prea avea lumea telefoane celulare (2000). Rubrica se chema „Ochiul și urechea străzii”. Chiar dacă au trecut ani de zile de atunci, rămâne la fel de actual…E vorba de omenie.

Piața Romană. Luni dimineața. Ploua torențial. Un bătrânel s-a vârât, săracul, sub streașina blocului, ca să nu-l facă apa ciuciulete. Era chiar lângă Casata, alături de Mc Donald`s. L-am văzut schimonosindu-se dintr-o dată, ducând mâna la gât. Apoi, cu o bufnitură surdă, s-a prăvălit. Din sacoșă au fugit în toate părțile câteva mere speriate și un sul de hârtie igienică, care s-a udat tot.

Am fugit spre el. Dăduse ochii peste cap. Știam că în apropiere e un telefon public, dar n-aveam cartelă. Ce să fac?Timp de câteva secunde spasmele i-au străbătut trupul firav, ca un curent electric. Își mușcase limba și avea spume roșii în colțul gurii.

-Aoleu, moare! Săriți oameni buni, chemați Salvarea! a strigat cerșetoarea fără picioare de lângă chioșcul de ziare.

Dar bucureștenii treceau grăbiți pe lângă el. Niciunul nu s-a oprit. Și ploua, ploua, ploua!

-E beat, dă-l dracu’ dă hodorog, a cârâit un negricios.

O băbuță cu umbrelă roșie a sărit și ea cu gura:

-Așa e, maică. L-am văzut io la Turist că bea bere. Om bătrân! Să bei bere p-o vreme ca asta în loc să-ți iei doctoriili?

Un tânăr care tocmai a ieșit din bloc a zis și el:

-E epileptic, mamaie! Nu vezi că are spume la gură? Chemați ambulanța!

-Cheam-o tu, nu locuiești aici?, l-am întrebat eu.

-Nu. Am venit în vizită…

Și a dispărut în ploaie, spre metrou.

Bătrânul s-a lovit la frunte. Îi curgea sânge. I-am atins mâinile. Erau de gheață. Am încercat să-l pun pe-o parte, să nu se sufoce. Uf! Ce greu!

-Când vă zic eu că e mangă, nu mă credeți!, nu se lasă pământiul, cu vorbele lui împuțite.

-Ia miroase-l în gură, domnișoară, să vedem și noi!, mă îndeamnă un glas.

M-am lăsat pe vine. Omul nu era beat! I-am pus mâna pe frunte. Apoi, a început să se miște iar. A deschis ochii, buimac. S-a uitat în jur. Nu știa ce s-a întâmplat cu el. Tremura. I-am dat sacoșa, dar n-o recunoștea.

Cerșetoarea fără picioare s-a târât în căruciorul ei cu rotile până la McDonald`s și i-a adus un pahar cu apă.

-Ia bre și bea, că dacă stai să aștepți ajutor dă la ăștia, mori ca un câine pă stradă! Stai cuminte, că am chemat și salvarea, e pă drum. Am sunat dă la băieții ăștia dă la restaurant…

Bătrânul a privit-o subțire, apoi a început să plângă încet. Toată ploaia din cer se adunase între pleoapele lui. Și cea care curgea din nori, s-a oprit! Când a ieșit soarele, Ambulanța își făcea loc printre mașini, țipând isteric…

Dana Fodor, 2000.

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.