Friptură de miel cu iertare

În urmă cu vreo 17 ani, căutam niște bătrâne ca să ne spună cântece vechi populare românești și descântece de boală. Am căutat, de mi-am rupt bașchetul stâng și-mi intra […]

În urmă cu vreo 17 ani, căutam niște bătrâne ca să ne spună cântece vechi populare românești și descântece de boală. Am căutat, de mi-am rupt bașchetul stâng și-mi intra noroi la degețele. Nu prea voiau babele să-și spună secretele, așa că am colindat toată Valea Prahovei.

Era de un Paști ploios și friguros și mă zgribuleam ca o vrabie în palmele lui Răzvan. Într-un târziu, am nimerit la tanti Ana din Poiana Țapului, o femeie de treabă, blândă ca un cozonac proaspăt, dar șugubeață și pusă pe șotii. Ne-a doinit de mama focului, am râs cu ea, și ne-a spus o grămadă de descântece și de leacuri pentru diferite boli, blesteme și deochi. Fiind Paștele, ne-a invitat și la masă. Avea miel, dar n-am vrut să mănânc.

Niciodată nu mi-a plăcut și aveam, așa, o strângere, nu de inimă, ci de tiroidă, că uneori acolo fuge inima mea, când vedeam în tavă pulpe mici de pui de oaie. Adică de ce să omori un copil de oaie ca să-l mănânci? Știu, așa e tradiția. Dar totuși…

M-am trezit cu o bucățică de friptură în față. Sos, mirodenii, o aromă minunată, îmi plângea gura.

-Mi-e milă să mănânc, tanti. Nu pot! Și nici nu-mi place, i-am zis.

-Ei, cum să nu-ți placă? Ia mai lasă figurile și mușcă zdravăn din bucata asta, nu vezi că ești străvezie la obraz?

-Nu pot.

-Bine, atunci stai așa că-ți dau niște pui. Din ăsta vrei?

-Vreau.

Și mi-a trântit o altă farfurie în față. Conținutul parcă semăna cu ce avusese înainte. Am gustat un pic. Moamă, de bunătate! Se topea în gură carnea. Fragedă, nici prea sărată nici prea dulceagă, aromată, plină, îmi bucura limba și stomacul flâmând. Garnitura era un orez excepțional, care-mi aducea aminte de mama. Numai ea îl potrivea așa.

Și dă-i fălci! Am mâncat și salată verde cu ridichi și ceapă și castraveți. Am băut un vin roșu, mătăsos, foarte bun.

La sfârșit, însă, tanti Ana mi-a dat bobârnacul de grație:

-Acu` scoate un pix și scrie rețeta.

-Ce rețetă?

-Friptura de miel!

-Ce miel? Am mâncat miel?

-Da` tu ce credeai? Că fac paișpe feluri de fripturi? Una și bună. De Paști așa am obișnuit de când mă știu: miel la tavă.

Mă păcălise, hoața! Râdea într-o dungă și-i făcea cu ochiul lui Răzvan. Ce era să mai fac?

Am scos un pix și am zis:

-Dictevu!

Și mi-a dictat. Iată:

Avem nevoie de un kilogram de carne de mieluț, o pulpă sau cotlet, 100 grame de untură sau ulei de măsline, două cepe, un morcov, 200 de grame de șuncă afumată, 250  ml. de vin alb sau roșu, 300 ml. de supă în care am fiert carne, piper, cimbru (dacă avem verde e și mai bine!), boia dulce și sare, după gust.

Curățăm cărnița de pielițe, o spălăm, apoi o frecăm cu minunatele condimente. În tot timpul ăsta trebuie să-i cântăm în șoaptă: „mielule, mieluțule, iartă-mă puiuțule, că e masă românească, după datina strămoșească…”

Apoi, nu uitați afumătutura aia! O băgăm în carnea mieluțului, adică, o împănăm. Așaaa. Morcovul și ceapa le vom tăia julien. Punem carnea într-o tavă sau un vas din lut, special, (așa iese cel mai bine), uleiul de măsline, turnăm supa peste, vinul (o parte la început, alta spre sfârșit). Cimbrul proaspăt îl vom presăra pe deasupra. Lăsăm friptura la cuptor până când se rumenește. Ca garnitură, putem să facem cartofi românești, fierți, cu mărar, prăjiți, legume gratinate sau orez. Poftă mare!

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.