Hoții de somn

În primele luni de viață, unii copii plâng foarte mult, atât ziua cât și noaptea. Nu-i doare nimic, dar plâng.La țară există credința că „pruncului i-a furat cineva somnul în […]

În primele luni de viață, unii copii plâng foarte mult, atât ziua cât și noaptea. Nu-i doare nimic, dar plâng.La țară există credința că „pruncului i-a furat cineva somnul în mod voit”, din răutate sau că „i-a trimis un morb”. (morb=boală)

În părțile Bucovinei și Moldovei acesta poartă denumirea de „plânsori” sau „plânsoare”, iar transilvănenii îl numesc „plâns rău”. Iată cum se poate întâmpla: O femeie, care vrea să ia somnul unui copil mic, pentru a-l da pruncului ei (care, la rândul lui nu doarme!) se duce la casa unde există un nou-născut și fură de la el un scutec, un alt obiect sau chiar o bucată de tencuială de la fereastra unde doarme micuțul. Apoi spune în gând: „Eu nu iau copilul, ci somnul și odihna lui!” După asta, se duce acasă și pune acel lucru în pătuțul copilului ei, care, începând din acel moment, va dormi foarte liniștit.
Se crede că micuțul, căruia i s-a furat somnul în acest mod, va plânge nouă nopți la rând și, dacă nu i se desface vraja, poate chiar să moară.
Există în tradiția populară străveche un alt procedeu de a fura somnul unui copil sau chiar membrilor unei familii întregi. Femeia, căreia îi plânge bebelușul și nu îl poate potoli în nici un fel, se duce seara la o casă unde se află copii mici și, ținându-și pruncul într-o mână și o bucată de pâine și de sare în cealaltă mână, se apropie, pe furiș, de fereastră. Ea aruncă pâinea și sarea spre geam și zice:
„Bună seara, focușor/ Arzător/ Și-ncălzitor!/
Am venit să-ncălzesc/
Mânuțele/
Fetei mele (numele ei)
Să iau cina/ Și hodina/
De la casa/ De la masa/
Lui …(numele copilului)
Și de la toți căsenii/
S-o dau fetei mele (numele ei)”

Se întâmplă de multe ori ca mama să nu vrea să facă rău, personal, cuiva și atunci trimite pe altcineva „să fure somnul” pentru copilul său, pe o babă sau o vrăjitoare care nu are remușcări. Ea va rezolva mai rapid problema, fiind de meserie. Baba va lua o bucătă de mămăligă și trei surcele într-o mână și copilul plângăcios în cealaltă, după care se va duce la o fereastră luminată. Acolo va rosti de trei ori cuvintele: „Focule,/ Focușorule!/ Na-ți somnul fiului meu,/ Dă-mi somnul fiului tău!”.
După fiecare zicere, ea arunca spre fereastră câte o bucățică de mămăligă și câte o surcică. Familia care locuiește la acea adresă poate să-și ia adio de la somn. De aceea, se spune că este bine ca în casa unde există un copil mic, luminile să nu fie aprinse seara sau să fie trase jaluzelele ori draperiile.

O altă superstiție întâlnită la români este că cel care vine în casa unde există un nou-născut trebuie să lase neapărat un obiect, cât de mic, de-al său, chiar un fir de țesătură din haină, pentru că altfel este posibil să ia somnul pruncului, chiar fără să vrea. Dacă este gras, omul respectiv va spune: „Să doarmă bine ca mine, să crească mare și gras ca mine!” Dacă este slab, el va zice: „ Să fii gras, nu ca mine!”

Unele femei românce, care nu-și pot adormi sau liniști sub nici un chip copilul, obișnuiesc să iasă cu pruncul afară și să caute pe ulițele satului o poartă unde arde un foc. Atunci când o găsesc, iau bucata de pâine și o plimbă împrejurul capului celui mic spunând: „Ionică, dragul meu!/ Nu fi, tu, așa de rău,/ Mergi la focul cel de colo/ Și te vâră pe fereastră/ Și te du până la vatră/ Și-ți încălzește mânuțele/ Și tălpuțele,/ Și leapădă nehodina,/ Și-ți ia somnul ce-ți lipsește/ Și spre casă te pornește,/ Și vin acasă/ Și șezi la masă,/ Și cinește/ Și hodinește,/ Și somnul mi ți-l plinește!”

Contra plânsorilor și nesomnului există tot felul de rețete și descântece. Unele mame, pentru a readuce somnul copilului, iau paie din cotețul unde dorm purceii și le pun în leagăn, iar altele își scaldă copiii în stroh (rămășiță de fân) sau somnoroasă (plantă medicinală).

O altă metodă este următoarea: imediat după miezul nopții, mama merge și ia apă într-o ulcică nouă neîncepută de la trei fântâni. Ea alege fântânile cu ciutură, pentru ca scoaterea apei să fie mai ușoară. Cea care ia această apă nu trebuie să se uite înapoi și nici să vorbească cu vreo persoană, pe care o întâlnește, deoarece apa nu mai are nici un efect. Ajungând cu ulcica plină acasă, femeia își va spăla copilul cu acea apă pe tâmple și pe frunte și îi va da să bea câteva picături.
Unele mame, de la țară, obișnuiesc să se ducă la casa aceleia pe care o bănuiesc de furtul somnului și aruncă „în cruce” înspre fereastra de la camera copilului apa din ulcică. După e fac asta, se aproprie de zidul de sub fereastră și zgârie puțin tencuiala, spunând: „Eu nu iau copilul, ci somnul și hodina acestuia!”
Bucățica de tencuială va fi strecurată apoi sub perna micuțului lipsit de somn și de liniște.

Totuși, sunt multe femei care, chiar dacă bănuiesc vreo surată că a „trimis plânsori” copilului lor, nu vor să fie rele și să-și facă păcate furând somnul altui copil nevinovat.
Ele se duc la marginea unei păduri și spun: „Bună vreme, pădure/Dumneata ai fete/Și eu am feciori/Hai ne-om încuscri/Și ne-om nemuri./ Ia de la feciorul meu/ Plânsorile/ Strânsorile/Întinsorile/Durerile/Și toate chinurile,/ Și neodihna,/Și dă odihna/Și creșterea/Copacilor tăi/ Feciorului meu!” Ele aruncă, apoi, înspre un copac o bucățică de pâine și puțină sare. Se spune că, în acest fel, copilul își va recapătă somnul, fără ca mama lui să facă un rău altuia.

În Nordul Moldovei, mamele nu fură somnul de la alți copii, pentru că se crede că acest fapt este un mare păcat și fac descântecul numai înspre o pădure. Spre deosebire de acestea, în Țara Românească, când un copil n-are somn, mama lui iese în afară cu pâine, sare și vin și atunci când ajunge la o casă cu trei ferestre aruncă cele trei lucruri zicând: „Nesomnul și neodihna copilului meu (numele lui) să fie la voi în casa voastră, iar în casa noastră și la copilul meu (numele lui) să fie odihnă și somn. Și iată cu nesomnul și neodihna din casa noastră, vă dau și pâine, sare și vin.”

Moldovenii au un alt obicei legat de această problemă. Dacă un copil „este strâns și are plânsori”, mama lui îl ia în brațe, iese cu el din casă, la asfințitul soarelui, și prepară trei baligi de cal, apoi le învârte învârte în jurul capului celui mic sau îl atinge pe frunte, le aruncă spre Apus zicând: „Soarele după deal,/ Strânsul/ Și plânsul/ Lui N./ În baliga asta de cal.” Descântecul acesta se repetă trei seri la rând, pentru a se obține efectul scontat.
Pentru a recâștiga odihna copilului, oamenii de la țară obișnuiesc să înfunde hornul cu hăinuțe de-ale lui, atunci când nu fac focul, sau să pună câte o piatră sub perna bebelușului.
Unii copii își pierd somnul dacă mamele lor îi scot, înainte de împlinirea a 50 de zile de la naștere, în fața unei turme de vite. Se crede că cei mici „iau zbiarătul vitelor” și de aceea nu mai pot dormi. Remediul acestei situații neplăcute constă în punerea fașei copilului în mijlocul drumului pe care se întorc vitele de la pășune. Ele vor trece peste ea, iar mama va lega pruncul cu acea fașă. Alte mame țin fașa cu fața spre stele și a doua zi leagă copilul cu ea. Bătrânii cred că cei mici nu trebuie să fie culcați cu spatele la lună pentru că ea îi slăbește.
În popor se spune că, dacă un copil plânge în somn, înseamnă că diavolul îl amăgește că a murit mama lui, iar dacă râde, se zice că îl mângâie Preacurata.

Răzvan MATEESCU

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.