Reţete bătrânești contra transpirației

Tanti Șica avea vreo 80 de ani și locuia pe strada Petru Maior, când eram eu mică. Vecinii ziceau că e vrăjitoare. Mie îmi era frică de ea, nici prin […]

Tanti Șica avea vreo 80 de ani și locuia pe strada Petru Maior, când eram eu mică. Vecinii ziceau că e vrăjitoare. Mie îmi era frică de ea, nici prin fața casei nu treceam. O ocoleam. Fugeam cu ochii închiși. Când am crescut mai mare, aveam vreo 17 ani, baba tot acolo era, de parcă prinsese rădăcini. Avea tot felul de rețete și făcea leacuri magice și poțiuni de rămâneai cu gura căscată dacă stăteai s-o asculți. Mi-a povestit și mie (nu-mi mai era teamă) că tot ce știe a învățat de la bunică-sa, Safta, care trăise tot pe aceeași stradă, dar pe la 1800. N-am crezut-o, părea dusă de pe lumea asta, dar mi-au plăcut foarte mult poveștile ei.

Iată mai jos niște sfaturi absolut uluitoare – și pentru unii chiar amuzante-, despre cum să scapi de necazurile pricinuite de transpirația în exces și cum să-ți folosești cu succes scuipatul din gură.

Lupta cu transpiraţia

Mă, fată. Ca să nu mai asuzi la mâini, trebuie să nu umbli în ziua de Paşti cu sare pe palme. Când auzi trăgând clopotele pentru morţi, să nu-ţi faci cruce, pentru că iar vei asuda la mâini. Așa. Ca să nu mai transpiri mult, trebuie să te ştergi de traista unui sărac şi scapi, gata!
Apoi alta, și mai și:
Du-te la un bolnav și miroase-i sudoarea de la subsuară! Nu te teme că te vei molipsi de vreo boală, dar să fii sigură că vei scăpa de transpirația palmelor.
Iar cu ultimul sfat, m-a dat gata baba:
Atenție! Cine umblă cu pălmile la locuri ruşinoase bărbăteşti sau femeieşti, ăla asudă cel mai mult! E cel mai ușor de recunoscut. Ca să scape, trebuie să se ducă la un râu şi să stea aşa o zi întreagă, până ce ielele apei îl vor spală de păcate cu limbile lor. Da după asta, să nu mai pună deloc palmele la locuri rușinoase, că e de rău!

Haaapciu!

După strănutat îndată trebuie să ţi se spună: „Sănătos!”, mai ales dacă te apucă noaptea, pentru că de se află vreo strigoaică aproape şi nimeni nu ţi-a zis, ea te poceşte şi ai să mori. Dacă strănuţi în timp ce povestești ceva se zice: „Iată, e drept. Ăsta nu spune minciuni!”

Când strănuţi, ceilalţi trebuie să-ţi zică: „Să-ţi fie de bine!” sau „Bucurie, chef”. În Bucovina, acolo de unde sunt eu, se spune că ai să bei rachiu.
Când strănută copiii şi caiii trebuie să le zici neapărat: „Zdorov!”, altfel se îmbolnăvesc.

Utilizarea…scuipatului în diverse ocazii

Stupitul şi flegmatul (scuipatul) vin de la Necuratul, sunt de părere înţelepţii bătrâni, deci și baba Șica. Dacă stupeşti pe cineva „de batjocură” trebuie să zici aşa: „Stupi-te-ar mâţile şi cânii!” sau „Stupi-te-ar mâţile în toate cotruţele!”. Dar să nu stupeşti pe nimeni cu scuipat adevărat pentru că, odată ajuns pe lumea cealaltă o să-l lingi pă omul ăla. Și nu cred c-o să-ți convină, mai ales dacă ești silos din fire!
Femeia grea (gravidă) să nu scuipe un câine, pentru că o să-i iasă copilul cu păr pe limbă!
Dar ca să nu deochi pe cineva trebuie musai scuipat. Altfel poate chiar să şi moară! Zici așa: „stupeşte-l între ochi ca să nu-l deochi!”.
Să nu scuipi în foc, că îndată capeţi bube la gură. Dacă-ți vine să scuipi pe vatră, abține-te, că ţi se fac copiii mucoşi.
Folosit cu precauție și după anumite rânduieli din bătrâni știute, stupitul poate aduce și beneficii. E leac pentru orice boală. Cică dacă ai „albeaţă la ochi” (cataractă) tragi rapid un scuipat sănătos în ochiul bolnavului şi aștepți. Cataracta se rezolvă cât ai …clipi. Dar treaba asta o poate face numai o muiere curată la suflet! Altfel nu funcționează.

De boala cea „rea și ruşinoasă” (probabil sifilis ori blenoragie), câte ape treci, să tot stupeşti, că se duce răul odată cu apa. În tot acest timp bolnavul scuipător mai trebuie să cânte: „Să piară, să răspiară/ Ca roua de soare/ Ca spuma de mare/ Ca stupitul în cărare/”
Dana Fodor Mateescu

(foto: Internet)

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.