Smaranda merge mai departe

V-ați întrebat vreodată cum e să afli, într-o zi oarecare, că mai ai de trăit foarte puțin? Un an sau doi, așa. Că cineva sau ceva rău îți rupe visele […]

V-ați întrebat vreodată cum e să afli, într-o zi oarecare, că mai ai de trăit foarte puțin? Un an sau doi, așa. Că cineva sau ceva rău îți rupe visele cu mâna, ți le fărâmă și le aruncă departe. Că ești tânăr, frumos, iubit, deștept, admirat, înalt până la stele când vrei, și că boala perfidă te mușcă pe dinăuntru fără s-o știi, fără s-o simți la început, nemernica! 

Pe vremea când totul era bine...

Pe vremea când totul era bine…

Și apoi vine un om în halat alb, specialistul, și-ți zice clar, privindu-te în ochi:
-Îmi pare rău, dar ai cancer în stadiul patru…


Ce faci? Cum faci? Ce spui? Plângi? Ți se oprește aerul? Lumea întreagă îți fuge de sub picioare și amețești. Se învârte, lumea. Opriți! Opriți!
-Nu. Nu-i adevărat! E o glumă stupidă. Sinistră. Nu sunt analizele mele! Eu nu sunt ACOLO!! Ați greșit fișa, ați greșit analizele, domnilor doctori. Nu e vorba despre mine, eu sunt bine, uite, respir, mi-a trecut durerea dintre coaste, mâine mă duc să zbor cu avionul, și am planuri multe, multe, vreau să am copii, da, COPIII MEI!

Îți înfigi unghiile în pielea palmelor. Te muști cu dinții de obraji, pe dinăuntru, că să nu-ți vadă nimeni zbuciumul? Lovești pereții cu pumnii, da, te doare, cum să nu te doară? Abia ai trecut de 30 de ani și tu afli că vei muri DACĂ nu faci un tratament scump, scump, scump. Cine să te ajute? Ce să vinzi? Cum să-ți liniștești mama, soțul, fratele, prietenii? Cum?
Foarte simplu. Zâmbești. Mergi mai departe. Lupți. Cauți. Te zbați. Dar numai tu știi ce e înăuntru, ce furtună năpraznică lovește în pereții sufletului tău.

sma 3De la depărtare, Smaranda pare un fluture tropical care se odihnește pe o floare a soarelui. Toate culorile lumii se joacă pe obrajii și pe aripile ei. De la apropiere, realizezi că are chip de domniță care abia așteaptă să danseze la balul dat în cinstea ei de prințul cel viteaz.
Viața, însă, i-a dat o lovitură cruntă, neașteptată. Smaranda Milu Nemethi avea 32 de ani, când a aflat în că are cancer la plămâni, în stadiul patru, cu metastază cerebrală frontală. Era în Ajunul Crăciunului, decembrie 2013. Bradul din iarna aceea a fost trist. Cumplit de trist. Plângea și el, cu lacrimi de om secerat…

De atunci, fata cu obraz de prințesă, se află într-o cursă contracronometru. Are nevoie de bani pentru tratamentele cu citostatice care costă foarte mult. Nu poate să-i adune singură, decât cu ajutorul nostru, al celor care o iubim și vrem s-o ajutăm. Nu are altă cale de scăpare. „E o perioadă așa de bizară! Să te simți sănătos (cu mici rateuri, cine n-are?!) și să știi, în același timp, că în tine colcăie ceva ce tuturor le face pielea de găină. Asta te pune pe gânduri, pe mulți îi face cu capul. Cred că am ocazia să învăț multe din această experiență…Tumora numărul 3, care trăiește în mine, crește pe un mănunchi de nervi care controlează locomoția pe partea dreaptă a corpului meu. Este prea adâncă pentru a fi operată fără riscuri serioase și se devzoltă prea repede pentru a aștepta efectul unei terapii naturiste. Tratamentul cu Crizotinib, cel de 6.500 de euro pe lună, îl voi face timp de doi ani. Mi-au apărut niște complicații cu metastazele din creier.”

...Și părul ei frumos, de domniță, se duse...

…Și părul ei frumos, de domniță, se duse…

Smaranda are suferințele ei, pe care numai ea și le știe. Poate că nu le împărtășește nimănui. Le ține bine strânse în ea, pentru că nu vrea să vadă lacrimi în ochii pe care-i iubește. Încearcă să nu le dea o așa de mare importanță. „Toată săptămâna m-a durut foarte intens o zonă aflată imediat sub coaste. Splina? În orice caz, azi am decis sa NU mă trezesc devreme și să NU ajung acasă târziu, ci DIMPOTRIVĂ să lenevesc toată ziua, de preferință în pat. Cred că orașul București mă obosește din cale-afară, fiindcă abia acum, în sfârșit nu mă fac covrig atunci când mă ia tusea. Secretul era odihna. Iubesc Bucureștiul, dar mi-e dor de aerul curat și zilele tihnite de la Carei!”.

Smaranda s-a născut la Carei pe 16 iulie 1981. De ziua ei, anul acesta, Delia și Cristian, unii dintre cei mai buni prieteni, i-au făcut un cadou inedit: un zbor cu avionul sportiv, de două locuri. „Mă așteptam să-mi fie frică, să-mi fie rău și să cedez zborul soțului meu. Curiozitatea a fost însă mai puternică decât frica. Curiozitatea de a afla cum te simți atunci când ți se îndeplinește o dorință.
Prietenii mei, Delia și Cristian mi-au dăruit această incredibilă și unică experiență cu ocazia zilei mele de naștere. Am fost mai reticentă, chiar șocată la început, însă, cu grație și tact, pilotul Bogdan Sorescu mi-a câștigat încrederea. Experiența de a zbura într-un avion de două locuri a fost de neuitat! Și le mulțumesc tuturor!”

Smaranda merge mai departe!

Smaranda merge mai departe!

Smaranda a studiat la Liceul de Artă Aurel Popp din Satu-Mare, Universitatea de Arte Plastice şi Design şi la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca. Este o iubitoare de artă şi o pictoriţă apreciată, cu expoziţii la Cluj şi Bucureşti, printre altele, implicată şi în creaţia de publicitate. Este căsătorită de trei ani cu Dan Ioan Milu.
Lupta cu boala va fi lungă şi grea. În cazul tratamentului clasic cu citostatice de ultimă generaţie, costurile până la eventuala vindecare totală vor însuma 150.000 de euro.
Dacă vrei să o ajuţi pe Smaranda să îşi recâştige dreptul la viaţa, pe care o visa înainte de a primi cea mai cumplită veste din lume, poţi face donaţii la:
BCR
CONT LEI
IBAN: RO35 RNCB 0318 0707 8478 0001 (RON)
CONT EURO
SWIFT: RNCB RO BU
IBAN: RO31 RNCB 0075 0707 8478 0001 (EURO)
titularul, soțul Smarandei: Milu Dan Ioan
CNP: 1790611040042

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.