Copiii care aleg moartea

Pentru românii care își lasă casele, grădinile, copiii, părinții și pleacă la cules de căpșuni, portocale ori legume prin țările europene, gândul că vor face bani, mult mai mulți decât […]

Pentru românii care își lasă casele, grădinile, copiii, părinții și pleacă la cules de căpșuni, portocale ori legume prin țările europene, gândul că vor face bani, mult mai mulți decât aici, le dă forță și încredere în viitor. Muncesc câte 12 ore pe zi, (unii dintre ei și mai mult!). Suportă umilințe și înghit mizerii, lăsând capul în pământ. („Aș scuipa-o între ochi pe șefa, da` mă dă afară și ce fac?”)

Mănâncă pe sponci, puțin și prost, dorm cumplit, un somn agitat și cu vise urâte. („Se făcea că venise mămica la mine, dăsculță, cu rochia ruptă și fără ochelari. Plângea în hohote. Murise Vasilica, vaca noastră bălțată…Ce-o fi asta? Și mi se mai zbate și ochiu`-stâng.”) Se îmbolnăvesc destul de des, românii noștri din Spania, Italia sau Germania, dar rabdă, strâng din dinți. Vor să „prindă tot sezonul”, așa că nu trebuie să dea de bănuit șefilor. Își cumpără medicamente ieftine, milogindu-se pe la farmacii să le dea fără rețetă.

Tușesc până își scuipă plămânii, dar nu arată nimănui că ar fi suferinzi. Până când boala îi lovește crunt și se întorc terminați, răvășiți, dar cu ceva bani, pentru că trebuie „să termine de reparat casa”, sau „să ridice încă un etaj peste camerele de jos…” Pensionați pe caz de boală, abia mergând, abia respirând, nu mai folosesc nimănui. Poate doar să povestească prin ce-au trecut… Nuța are degetele umflate ca niște caltaboși din cauza căpșunilor. Unghiile i s-au infectat, au făcut puroi, și-o dor ca dracu! Dar rabdă. Scrie cu ajutorul unui creion. Cu el atinge tasele. Cu picioarele n-a pățit la fel? S-a târât „mersul piticului” kilometri întregi, încălțată numai în niște gumari, fără șosete, că era cald în solar. Cald, adică peste 40 de grade Celsius!

Curgeau apele pe ea, râuri-râuri, dar era fericită că primește bani pentru munca ei, și, când se va întoarce acasă, își va mărita fata. Nuța a făcut la început bătături mari cât o monedă de 1 Euro. Apoi, astea s-au spart. Mamă, ce-o mai usturau! Dar nu le-a băgat în seamă. Într-o săptămână tălpile ei erau numai răni. Se lipiseră de gumarii fierbinți și se deprindeau fâșii-fâșii. Se umflaseră cât cărămizile, erau negre, dar Nuța nu se lăsa, mergea în genunchi și se sprijinea pe coate. Abia după ce și-a însângerat coatele și a început să aiureze de la febră, au dus-o „fetele” (colegele de muncă) pe brațe, în cameră.

Medicul s-a îngrozit, i-a zis câteva în spaniolă, apoi i-a spus că nu se știe dacă va scăpa fără amputație. A zăcut două săptămâni în spital între viață și moarte. Însă a avut noroc și a scăpat. I-au tăiat doar trei degete, două de la piciorul stâng, și unul de la dreptul. Acum s-a întors în țară, și-a măritat fata, dar tot nu e mulțumită, pentru că, vezi bine, a cheltuit mai mult cu tratamentul decât cu nunta.

Cel mai dramatic este că-și lasă copiii în grija rudelor, a taților ori a concubinilor, care, de cele mai multe ori, cad în patima beției. Micuții se îmbolnăvesc, flămânzesc, abandonează școala și uneori viața. Mulți se sinucid.

Femeile, în special mamele, au sufletul măcinat de dor. Li se zbate în piept o pasăre rănită de moarte. Ustură, doare ca o arsură de gradul patru. „Oare au mâncat de seară? Or fi bolnăviori? Lui Gică îi trebuie pantofi noi, haine la școală, că i-au rămas toate mici. A mică, Gianina, are gâlcile mereu umflate și e răcită non-stop. Doamne, apără-mi copiii și ține-l pe nebunul ăla de Tilică să nu se ducă la baltă, la scăldat! Așa a murit băiatul Tasichii, astă-vară, mai știi?”

Iată ce scriu jurnaliștii de la site-ul Comunității virtuale a românilor stabiliți în Germania: „Monica, o fetiţă în vârstă de 11 ani, din Arad, a murit la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă. Cântărea sub 20 de kilograme. A refuzat să mai mănânce, după ce mama ei a plecat la muncă în Spania. Asistenţa psihologică, psihiatrică, ventilarea mecanică şi perfuziile n-au putut face nimic pentru acest copil trist. Micuţa care s-a stins nu este un caz singular.

Potrivit UNICEF, în România există 350.000 de copii lăsaţi acasă, în grija bunicilor sau altor persoane, chiar străine familiei de origine, de părinţii plecaţi la muncă în străinătate. Numărul lor echivalează cu 7% din totalul populaţiei cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18 ani. Zonele cele mai afectate de acest fenomen sunt Moldova, Banat, Crişana şi Maramureş. Din fericire, nu toate tentativele de suicid ale copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate reuşesc. Medicii fac eforturi disperate de a-i scoate din coma alcoolică sau medicamentoasă.”

Ca Monica sunt mulți copii. Prea mulți! Sacrificați pentru un pumn de bani. Nu e păcat? Viața lui Claudiu, un băiat frumos din Botoşani, s-a oprit la 15 ani. S-a spânzurat de o grindă din curtea casei. Părinţii lui erau plecaţi de doi ani la muncă în Italia, iar adolescentul avea grijă de doi fraţi mai mici. A fost prea mult pentru el! Necazurile, dorul de mamă și de tată l-au copleşit și a hotărât să-și ia zilele.

Răzvan din Iaşi avea doar 10 ani și era cel mai bun copil din clasa lui când s-a spânzurat. 10 ani!!!! A folosit pentru asta o funie, un cui şi un scaun din casă. Înainte de a părăsi această lume stricată, urâtă, care nu mai avea niciun sens, niciun miros și nicio culoare fără mama lui plecată în Italia, copilul şi-a aşezat cu grijă ochelarii pe scaun. Apoi…

Ştefănuț din Argeş (12 ani) s-a spânzurat de creanga unui cireş. Asta s-a întâmplat după ce a aflat că maică-sa vrea să plece din nou la muncă în Italia, iar el ar fi rămas singur cu sora şi fratele, fără niciun sprijin. Tatăl lor îi părăsise pentru a-şi reface viaţa. Și acum vine partea care doare cel mai tare: puștiul a lăsat un bileţel în care dă indicaţii cu privire la propria înmormântare: „Îmi pare rău că ne despărţim certaţi. Cu înmormântarea mea nu o să aveţi probleme pentru că vine omul ăla cu banii pe lemne. Soră-mea, tu să te ţii de şcoală. Mamă, tu să ai grijă de tine că lumea e rea. Să aveţi grijă de căţel”.

Să scriu mai departe? Mai rezistați?

Sebastian din Uricani abia împlinise 8 ani când s-a spânzurat, în camera lui, după ce mamă-sa a plecat la muncă în Germania. Copilul, lăsat în grija tatălui, n-a suportat un asemenea chin. A pus mâna pe o sfoară și și-a petrecut-o în jurul gâtului. A strâns de ea, până…

Rebeca din Tulcea avea 2 ani când a fost omorâtă de tatăl ei, care apoi s-a sinucis. Înainte de a comite crima, bărbatul şi-a anunţat soţia, aflată la muncă în Italia, că are de gând să facă o asemenea faptă cumplită. Nu vreau să-mi imaginez ce-a fost în sufletul acelei mame! Rebeca a fost îngropată într-un coşciug mic, ca de păpuşă…

Noapte bună, România! :-(

Dana Fodor Mateescu

Comments

comments

Despre admin

Editura MATEESCU a luat fiinţă în luna august a anului 2008 din iniţiativa a doi jurnalişti bucureşteni, Dana Fodor și Răzvan Mateescu care au lucrat ca reporteri speciali în cadrul mai multor cotidiene centrale şi reviste. Aceştia vor să împărtăşească publicului larg câte puţin din experienţa lor de aproape două decenii pe tărâmul presei scrise.